RSS HotNews.RO RSS

OP CIA (Operatiunea Central Intelligence Agency) sau cazul asa zisului ziarist Roman Protasevich cu avionul deturnat din Belarus (asemanari cu cazul Navalnîi, opozantul lui Putin din Rusia)

OP CIA (Operatiunea Central Intelligence Agency) sau cazul asa zisului ziarist Roman Protasevich cu avionul deturnat din Belarus (asemanari cu cazul Navalnîi, opozantul lui Putin din Rusia)

Nu ne-am propus sa facem o analiza complexa a Operatiunilor Speciale ale CIA (si alte servicii secrete) in lume, atunci cand generalii si-au pus in gand sa schimbe regimurile, dupa bunul plac si afacerile mai marilor americani, ci pur si simplu sa ne spunem parerea, alaturi de alti oameni care nu au “fluturi” in ochi si nici ceata pe ploape sau circumvolutiuni. Care-i treaba cu opozantul lui Putin – Navalnîi si mai nou cu asa zisul ziarist cu cosuri – Roman Protasevich, arestat dupa ce a fost deturnat avionul in Belarus? Toate actiunile si manipularea media internationala sunt cusute cu ata alba si se pare ca fac parte dintr-o mai ampla actiune a CIA pentru a arata cat de ticalosi sunt cei din Est si cat de “civilizati” sunt ei si restul Europei. Nimic mai fals…mai jos aveti un exemplu elocvent de deturnare a unor bune intentii si a unor zboruri oficiale de catre “tarile democratice” – cazul presedintelui Boliviei.

Se stie ca America, prin Serviciile Secrete a jucat un rol important prin astfel de „OP”, atunci cand, oriunde in lume (inclusiv Romania) au vrut sa se schimbe anumite Guverne care nu au mai raspuns “la butoanele” afacerilor si intereselor lor geostrategice, Dupa parerea noastra si in aceste doua cazuri, analizate pe scurt este vorba de aceeasi “OP CIA” (Operatiunea Central Intelligence Agency). Reteta este patentata in Orient si experimentata acum in Rusia („amprenta” serviciilor secrete este evidenta!). Nu tinem partea vecinilor nostri estici, nici pe departe, dar nu putem sa fim orbi, cand totul este pe fata, in ochii celor avizati. Cei doi opozanti ai vechiului spatiu sovietic vor deveni martiri, fara indoiala, dar trebuie sa se stie ca, in ochii papusarilor CIA, nu conteaza daca acestia mor sau o sa supravietuiasca…ei s-au umplut oricum de bani (sau rudele lor) si si-au indeplinit „partial sau nu” misiunea – atentie si la cucoana casnica care e milionara in dolari si face opozitie din occident si tipa pentru “nedreptatile” de spionaj ale co-nationalilor sai! Si in Romania, si bineinteles si la scara mai mica – in Buzau, ne confruntam cu asa zisii jurnalisti, sustinuti de Servicii sau simplii “tablagii” care-I folosesc pentru informatii si razboaie social-media, in atingerea scopurilor marsave, din umbra. Deci, sa nu ne mai miram de aceste fenomene, tot mai dese care vor sa rastoarne paradigmele nationale si statale. Sa incepem analiza concreta, citand pe unii si pe altii:

„Acesta este „ziaristul” Roman Protasevich, care se teme că „va fi executat”. A scris ceva? Nu, pentru că nu e ziarist. Are un canal pe Telegram de unde îi mobiliza pe unii să iasă în stradă, după cum l-au învățat tocmai în Ukraina prietenii lui specialiști în revoluții colorate. Cînd te uiți la copiii ăștia acneici, nu are cum să nu îți pară rău că sînt folosiți la modul acesta. Și ăștia vor o țară „ca afară”. Din aia, cu „libertăți”! Cu chifle gratis, Aici nu încap comparații cu Assange sau mai știu eu… Assange făcea conștient ceea ce făcea, denunța crime de război pe bune, nu chema zece puțoi ca să dea cu sticle de plastic după polițai, în stradă. Că acești copii au fost finanțați la modul dement și stimulați să devină dizidenți, e cît se poate de clar și se vede și din reacțiile disproporționate ale presei mainstream sau ale politicienilor UE, bunăoară. Svetlana Tikhanovskaya, marea dizidentă, este casnică, are o șatră de copii și fără să muncească, e milionară în dolari! Doar așa, în treacăt! Profesoara de engleză care nu predă engleza. Se trăiește bine în țara „dictatorului”! Și eu mi-aș dori să fiu milionar fără să fac nimic. Iar soțul ei? Blogger. Știți vreun blogger milionar în dolari și proprietar de mai multe imobile? Cred că nu. Majoritatea se bucură dacă-și plătesc o chirie, își iau cafea și o mahoarcă din banii pe care-i fac din scris. Oricît de geniali ar fi. Nu e cazul lui Protasevich, care e mai curînd un soi de Mălin Bot, de Ceaușescu sau Angi Șaorma. El a dat fonfleurile cu intervențiile trupelor speciale rusești la Minsk. Sigur că a făcut-o ca să-i întărîte pe demonstranți, să-i scoată în stradă. Nu el și-a riscat pielea. Iar ulterior a zis: Ups, am greșit, nu erau trupe speciale rusești. Altminteri, mare erou! Cu Lukasenko rămîne cum s-a stabilit: atentat la viața lui au încercat, dictator l-au făcut, sancțiuni i-au aplicat. Dacă treaba se împute, se mută mai încolo cu o gaură, la Volodea. Iar copilul, e la mila lui. Poate să zică că s-a infectat cu Covid prin UE, în loc să stea acasă, în siguranță. Ghinion! S-a dus. N-a avut zile… Atîta îi interesează pe progresiști viața unui tefelist.”- Ambrus Bela

Eu, președintele Boliviei, răpit în Europa

La data de 2 iulie s-a produs unul dintre cele mai neobișnuite evenimente din istoria dreptului internațional: interzicerea survolului avionului prezidențial al statului Bolivia, pe deasupra teritoriului francez, spaniol, italian și portughez, culminând cu blocarea lui pe aeroportul din Viena timp de paisprezece ore.

Câteva săptămâni mai târziu, acest atac asupra vieții membrilor unei delegații oficiale, comis de state considerate a fi democrate, care respectă legea, continuă să trezească indignare in rândul cetățenilor, a organizațiilor sociale și din partea multor persoane din toată lumea.

Ce s-a întâmplat de fapt? Eram la Moscova și, cu câteva momente înainte de începerea întâlnirii cu dl. Vladimir Putin, un asistent m-a alertat cu privire la unele dificultăți tehnice: mai exact, imi era imposibil să merg în Portugalia (de la Moscova), așa cum fusese planificat inițial. Cu toate acestea, când s-a încheiat întâlnirea cu președintele rus, imi era deja clar că problema nu era de natură tehnică.

Din La Paz, ministrul nostru pentru afaceri externe, domnul David Choquehuanca, reușește să organizeze o escală în Las Palmas de Gran Canaria, Spania și să valideze un nou plan de zbor. Totul părea să fie în ordine.

Cu toate acestea, în timp ce eram în aer, colonelul de aviație Celiar Arispe, care conducea și grupul aerian prezidențial și care pilota în acea zi avionul, vine să mă vadă: «Parisul ne retrage autorizația de survol! Nu mai putem intra în spațiul aerian francez» Surpriza lui era legată de preocuparea faptului că tocmai eram pe punctul de a trece pe desupra Hexagonului.

Desigur, am putea încerca să ne întoarcem în Rusia, dar riscăm să rămânem fără kerosen. Prin urmare, colonelul Arispe a contactat turnul de control al aeroportului din Viena pentru a solicita autorizația de a efectua o aterizare de urgență. Dorim să mulțumim autorităților austriece pentru „unda verde” primită.

Instalat într-un mic birou care mi-a fost pus la dispoziție la aeroport, aflat în mijlocul unei discuții cu vicepreședintele meu, dl Alvaro García Linera, și cu dl Choquehuanca, pentru a decide in privința următorilor pași, dar mai ales pentru a înțelege motivele deciziei francezilor, moment in care pilotul m-a informat că și Italia ne refuză intrarea în spațiul său aerian.

În acel moment am primit o vizită a ambasadorului spaniol în Austria, dl Alberto Carnero, care imi spune că tocmai ce a fost aprobat un nou plan de zbor pentru Spania. Doar că, explică el, va trebui mai întâi să inspecteze avionul prezidențial. Este chiar o condiție sine qua non pentru plecarea noastră către Las Palmas din Gran Canaria.

Când l-am întrebat care sunt motivele acestei cerințe, domnul Carnero menționează numele domnului Edward Snowden, angajat al unei companii americane, căreia Washingtonul îi subcontractase unele dintre activitățile sale de spionaj. I-am răspuns că îl cunosc pe dl. Snowden doar din ce am citit in presă. De asemenea, i-am amintit diplomatului spaniol, că țara mea respectă convențiile internaționale și în niciun caz nu căutam să extrădez pe cineva în Bolivia.

Domnul Carnero era în contact permanent cu subsecretarul spaniol pentru afaceri externe, dl Rafael Mendívil Peydro, care îi cerea în mod evident să insiste.

«Nu vei inspecta acest avion – a trebuit să mă impun . Dacă nu credeți ce vă spun, inseamnă că îl faceți mincinos pe președintele statului suveran Bolivia.»

Diplomatul iese să ia instrucțiuni de la superiorii săi înainte de a reveni. Apoi mă roagă să-l invit să «bea o cafea» în avion.

«Dar mă iei drept delincvent? îl intreb eu. Dacă vrei să urci în acest avion, va trebui să o faci cu forța. Și nu voi opune rezistență unei operațiuni militare sau polițienești, pentru că nu-mi pot permite.»

Cu siguranță că ambasadorul s-a speriat și a exclus opțiunea forței, nu fără să-mi spună că, în aceste condiții, nu va putea autoriza planul nostru de zbor.

«La ora 9 dimineața vă vom spune dacă puteți sau nu să plecați. Până atunci vom discuta cu prietenii noștri», îmi explică el. «Prieteni»? «Dar cine sunt acești „prieteni” din Spania, la care vă referiți? Franța și Italia, fără îndoială» Refuză să-mi răspundă și se retrage…

Profit de acest moment pentru a discuta cu președinta Argentinei, Cristina Fernández, un excelent avocat, care mă îndrumă în probleme juridice, precum și cu președinții Venezueleni și Ecuadorului, Nicolás Maduro și Rafael Correa, ambii foarte preocupați de soarta noastră. Președintele Correa mă sună înapoi de mai multe ori pe parcursul zilei pentru a verifica situația. Această solidaritate îmi dă putere. «Evo, nu au dreptul să-ți inspecteze avionul!» îmi repeta. Știam că un avion prezidențial se bucură de același statut ca și ambasada.

Acest sfat și sosirea ambasadorilor din Alianța Bolivariană pentru Popoarele Americii Noastre (ALBA) imi intăresc hotărârea de a rămâne ferm. Nu, nu vom oferi Spaniei sau oricărei alte țări – Statelor Unite cu atât mai puțin decât altora – satisfacția inspecției aeronavelor noastre. Ne vom apăra demnitatea, suveranitatea și onoarea țării noastre, măreața noastră patrie. Nu vom accepta niciodată acest șantaj.

Ambasadorul Spaniei reapare. Îngrijorat și nervos, îmi spune că în sfârșit am toate autorizațiile și pot pleca. În cele din urmă, decolăm…

Această interdicție de zbor decretată simultan de patru țări și coordonată de Agenția Centrală de Informații (CIA) împotriva unei țări suverane, cu singurul pretext că, probabil, îl transportam pe domnul Snowden, scoate la lumină greutatea politică a principalei puteri imperiale, Statele Unite..

Până pe 2 iulie (data sechestrării noastre), toată lumea ințelegea că statele au agenții de securitate pentru a-și proteja propriul teritoriu și populația. Dar Washingtonul a depășit limitele imaginabilului. Încălcând toate principiile bunei-credințe și convențiile internaționale, au transformat o parte a continentului european în teritoriu colonizat. O insultă adusă drepturilor omului, una dintre realizările Revoluției Franceze.

Spiritul colonial care a condus la subjugarea mai multor țări în acest mod, demonstrează încă o dată că Imperiul nu tolerează limite – juridice, morale sau teritoriale. Acum este clar în ochii întregii lumi că, pentru o astfel de putere, orice lege poate fi încălcată, orice suveranitate violată, orice drept uman ignorat.

Puterea Statelor Unite stă desigur, in forțele sale armate implicate în diferite războaie de invazie și susținute de un complex militar-industrial extraordinar. Etapele intervențiilor lor sunt bine cunoscute: după cuceririle militare, impunerea comerțului liber, o concepție singulară a democrației și, în cele din urmă, supunerea populației la voracitatea multinaționalelor.

Mărcile de neșters ale imperialismului – fie el militar sau economic – au desfigurat Irakul, Afganistanul, Libia, Siria. Țări printre care unele au fost invadate sub suspiciunea că dețin arme de distrugere în masă sau adăpostesc organizații teroriste. Țări în care mii de oameni au fost uciși, fără ca Tribunalul Penal Internațional să fi luat vreo măsură.

Dar puterea americană provine și din acțiuni subterane destinate răspândirii fricii, șantajului și intimidării. Printre rețetele pe care Washington le folosește cu ușurință pentru a-și menține statutul este și «pedeapsa exemplară», în cel mai pur stil colonial, care a dus la reprimarea indienilor din Abya Yala. Acum se îndreaptă impotriva popoarelor care au decis să se elibereze, dar și asupra liderilor politici care au ales să guverneze pentru cei slabi. Memoria acestei politici de pedeapsă exemplară este încă vie în America Latină: gândiți-vă la loviturile de stat împotriva lui Hugo Chávez în Venezuela în 2002, împotriva președintelui Honduras, Manuel Zelaya, în 2009, împotriva dlui Correa în 2010, împotriva președintelui paraguayean Fernando Lugo în 2012 și, desigur, împotriva guvernului nostru în 2008, sub conducerea ambasadorului american în Bolivia, domnul Philip Goldberg. «Exemplul» este dat astfel încât nativii, muncitorii, țăranii, mișcările sociale să nu îndrăznească să ridice capul împotriva claselor dominante. «Exemplul» este dat pentru a-i îndoi pe cei care rezistă și a-i terorizează pe ceilalți. Dar un «exemplu» care îi face acum pe cei umili de pe acest continent și din lumea întregă să își dubleze efortul pentru unitate și a-și întări luptele.

Atentatul căruia i-am fost victime dezvăluie cele două fațete ale aceleiași opresiuni, împotriva cărora popoarele au decis să se revolte: imperialismul și geamănul său politic și ideologic, colonialismul. Răpirea unui avion prezidențial și a echipajului său – pe care trebuia să le considerăm de neconceput în secolul XXI – ilustrează supraviețuirea unei forme de rasism în unele guverne europene. Pentru ei, indienii și procesele democratice sau revoluționare în care sunt angajați reprezintă obstacole în calea civilizației. Acest rasism se refugiază acum în aroganță și în cele mai ridicole explicații „tehnice” pentru a masca o decizie politică născută într-un birou de la Washington. Iată deci guverne care și-au pierdut chiar și capacitatea de a se recunoaște colonizate și care încearcă să protejeze reputația stăpânului lor.

Cine spune imperiu spune colonii. După ce au ales să respecte ordinele primite, unele țări europene și-au confirmat statutul de țări supuse. Natura colonială a relației dintre Statele Unite și Europa a devenit mai puternică de la atacurile din 11 septembrie 2001 și a fost dezvăluită tuturor în 2004, când a devenit cunoscută existența zborurilor ilegale de avioane cu militari americani care transportau presupuși prizonieri de război la Guantánamo sau la închisorile europene. Acum știm că acești presupuși «teroriști» au fost supuși torturii; o realitate pe care chiar organizațiile pentru drepturile omului o ignoră adesea.

«Războiul împotriva terorismului» a redus vechea Europă la rangul de colonie; un act neprietenos, dacă nu ostil, care poate fi interpretat ca o formă de terorism de stat, prin faptul că pune viața privată a milioane de cetățeni la voia capriciilor imperiului. Dar afrontul la adresa dreptului internațional reprezentat de sechestrarea noastră va constitui probabil un punct de ruptură. Europa a dat naștere celor mai nobile idei: Libertate, Egalitate, Fraternitate. A avut o contribuție semnificativă la progresul științific, la apariția democrației. Acum nu mai este decât o palidă figură a ei: un neo-obscurantism amenință popoarele unui continent care, cu câteva secole în urmă, a luminat lumea cu ideile sale revoluționare și a stârnit speranța.

Sechestrarea noastră ar putea oferi tuturor popoarelor și guvernelor din America Latină, Caraibe, Europa, Asia, Africa și America de Nord oportunitatea unică de a construi un bloc unit care să condamne atitudinea nedemnă a statelor implicate în această încălcare a dreptului internațional. Este, de asemenea, o oportunitate ideală de a intări mobilizarea mișcărilor sociale în vederea construirii unei alte lumi, a frăției și complementarității. Depinde de oameni să o construiască.

Suntem siguri că popoarele lumii, în special cele din Europa, simt că agresiunea la care am fost supuși îi afectează și pe ei și pe ai lor. Și interpretăm indignarea lor ca pe un mod indirect de a ne oferi scuzele pe care ni le refuză încă unele dintre guvernele responsabile.

Evo Morales

Președintele statului plurinațional al Boliviei

sursa: https://www.monde-diplomatique.fr/2013/08/MORALES/49552

SURSA: Alexandru Petria

Grupul de Investigatii Media

Comments are closed.
octombrie 2021
L Ma Mi J V S D
« aug.    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
RSS
Follow by Email
Facebook
Twitter
YouTube
Pinterest
LinkedIn
Instagram
Telegram
VK