Gasca dinozaurilor pezevenghi de la Camera de Comert si Industrie a Romaniei – spagi la pungi, excursii in strainatate cu politicienii, curve si relatii dubioase cu Serviciile!
Camera de Comert si Industrie a Romaniei a devenit in timp o afacere pe mai multe persoane fizice, daca mi-e permis sa zic asa, in care fiecare filiala judeteana a fost efectiv CONFISCATA de niste oameni ce nu se mai dau dusi de la sefia teritoriala de decenii. Toti dinozauri, cei mai multi au peste 70 de ani ca varsta si sunt acolo de pe vremea lui Pazvante Chioru. Exemplu? Vasile Bar, seful camerei de Comert si Industrie Bistrita de circa 24 de ani. Numai Satana il mai da jos de acolo!
Ideea e ca toti presedintii de Camere de Comert judetene, cu rare exceptii, sunt niste cocliti batrani si lipsiti de orice sens antreprenorial modern, care o freaca frumos pe retributii babane si storc pana la coaja patrimoniul imobiliar din propria ograda, prin chirii si evenimente, spargand toti banii fara sa ii intrebe cineva de sanatate.
Presedintele CCIR este domnul Mihai Daraban, un securici cu fata de rugbyst (ceea ce si este), dar mult mai destept decat martalogii pe care ii pastoreste. Anul asta, Daraban a aniversat 10 ani pe functie, imbatraneste si el frumos pe scaun, caci el s-a prins ca, daca ii lasa in pace pe martalogi, si el e lasat in pace sa faca ce vrea cu bugetul CCIR (plus bijuteria ROMEXPO), unde an de an, Daraban toaca circa 11 milioane de euro. O mica jucarie profitabila tare.
Dar Daraban este si un ambitios nevoie mare. Simte el ca e mai destept cel putin de patru ori decat consultantii lui Marcel Ciolacu, Cristi Burci sau patronul de tabloid care a scris recent ca de aia a batut Romania, fiindca a fost Ciolacu acolo, gest de un penibil editorial atroce. Asa ca vrea sa se implice maxim in alegerile pentru noul presedinte al Romaniei si sa mi ti-l faca pe prostanacul Geoana prezident.
In acest sens, Daraban a constituit un comitet de sule competente, vorba celor de la Parazitii, compus din el, consilierul CCIR, Micky Spaga, mai necunoscut sub numnele de Serban Mihailescu, mare brontozaur al PSD-ului, nea Viorel Hrebenciuc, stabilindu-si cartierul general la restaurantul de la ultimul etaj al sediului unde saptamanal se dau chefuri grele unde participa pe post de invitati prietenii vechi ai gastii, Marius Pieleanu sau Bogdan Chirieac, agape prelungite unde, in afara de nea Hrebe, se consuma haleli si se baga beutura ca lumea, pentru a pune tara la cale cat mai bine.
Acuma, tre’ sa va fac si schema de gradare de pe la aceste adunari, caci multi sunt fosti securici SIE. Desteptul echipei e nea Viorel Hrebenciuc, Daraban e servantul, Micky Spaga e un soi de trichi-flichi, dar toti se autolegendeaza ca sunt falanga anti Iohannis, anti SUA si pro Israel, si ca evreii il sustin foarte tare pe Geoana, mori de ras ce povesti au aia pe acolo, dupa ce trag niste alcoale pe gatlej! Ba unul dintre ei i-a spus chiar lui Ciolacu ca sa stea linistit, ca Marcel va ramane premier dupa ce Geoana iese, fiindca asa au promis evreii, ahahahahaha!
Gasca vesela e mai mare de fapt, multora din gasca de pezevenghi de la CCIR le pute gura a Coldea, unii sunt victimele americanilor, cum e si nea Viorel, pe care il mananca chiar si la 70 de ani in acceleratie, in loc sa isi vada de batraneti linistit.
Recent, pe la inceputul lui martie 2024, gasca de pezevenghi a fost in vizita “de lucru” in Ecuador, adica Daraban, Hrebe, Adrian Nastase, Victor Ponta, Micky Spaga, practic, s-au hahait pe banii CCIR facand o vacanta frumoasa!
Desi Adrian Nastase pusese ceva poze cu el pescuind prin Ecuador, le-a sters, si am ramas doar cu “nota oficiala” de pe siteul Camerei, de un penibil extrem: hehehehehe, auziti, cumetrilor, ca s-a dus Daraban sa dea “consultanta” pentru modernizarea sistemului energetic al Ecuadorului, sunt adorabili acesti teparusi martalogi!
Ei, si cum sa nu isi permita sa faca Daraban si Micky Spaga ce vor, ca au pe mana, v-am zis, anual, cate 10-11 milioane de euro de spart, boierie financiara, fiindca nu ii controleaza nimeni ce fac cu banii, desi…
… stiti ce e si mai interesant? Ca ditamai Camera de Comert si Industrie a Romaniei, aia care ar trebui sa fie un exemplu pentru businessul romanesc, hahahaha, e pe pierderi inca din 2020!
Ani de zile de pierderi, nenica, desi, v-am zis, Daraban si gasca vesela se joaca anual cu 11 milioane de EURO venituri! O jucarie pe care nu le-o poate lua nimeni!
PS: Pentru ca ziua de luni si marti din saptamana care vine imi vor fi ocupate pe Strcit Secret cu interviul senzational al lui Ioan Niculae, magnatul Interagro, o sa puteti citi miercuri despre o plangere foarte interesanta care doarme de un an la DNA pe numele lui Mihai Daraban si Micky Spaga, plus alti sefi de Camere, acuzati de Grup Infractional Organizat si care sunt acuzati ca au fraudat CCIR cu milioane de euro. (LIVIU ALEXA – N.R.)
Eu va dau aici preambulul, pezevenghii stiu despre ce e vorba, dar pentru public, e o exclusivitate. Au incercat cat au putut sa il combine pe Bologa sa o ascunda, vad ca si domnul Voineag a pitit-o. O dezgrop eu.
SURSE: DNA, Mediafax, Strictsecret.ro
Mişcarea #rezist, programele ReStart, recruţii români, Seviciile si Societatile discrete – pentru “remodelarea societatii”
La Bucureşti, în
cadrul operaţiunii ReStart (care se substituia mai amplei „OpenGovernment”, căci ataca structurile statului, nu doar le
„deschidea“), Chris Worman a „înscris” pe site-ul www.restartromania.ro (azi
inactiv), platformă găzduită de Hotnews (publicaţie bănuită de
legături cu S.R.I.) aproape 150 de „proiecte distincte”, anunţând premii de
câte 5.000 de dolari pentru românii cu cele mai bune idei „anti-corupţie” şi
de „schimbare”. Având din start promovare din partea altor activişti, cu vechi
ştate soroşiste, mai mult de 2.000 de români şi-au creat profiluri publice
personale pe site. În primele şase luni, au fost făcute 200.000 de vizite pe
site.
Ruxandra Popa,
activistă angajată de Worman ca P.R. la TechSoup (care lucrase
înainte la Ong-ul austriac „S.O.S. Satele Copiilor”, ca şi la agenţia
americană evreiască D.D.B. Worldwide), spunea la începutul lui
august 2011 că în urma campaniei de teasing „”Vreau să fiu de vină!” ce
anunţa lansarea proiectului ReStartRomânia, 14.880 de români şi-au asumat „vina”
(intenţia) de a lupta pentru o schimbare în comunitatea în care trăiesc. Am
văzut că Gitenstein anunţa peste un an că au strâns 140.000 de
luptători.
„Până pe 15 septembrie (2011) – mai zicea -, organizaţiile non-guvernamentale,
antreprenorii sociali, programatorii sau pur şi simplu oamenii care s-au
săturat să aştepte ca sistemul să devină de la sine mai eficient şi mai puţin
corupt, pot să vină cu soluţii proprii la problemele cu care se confruntă şi
să le adauge pe platforma ReStart… Cele mai bune 10 idei sunt implementate şi
transformate în platforme online (organizaţii site tip Resistance),
ajutate să se dezvolte şi să devină cunoscute, iar 5 dintre ele vor primi granturi
în valoare totală de peste 25 000 de dolari” (P.R.-ista TechSoup)[1]
Într-adevăr, cinci
câştigători au primit fiecare câte 5.000 U.S.D. de la fundaţia fiicei celui
mare filantrop „atlantist“ din lume, adică de la French American
Charitable Trust (F.A.C.T.), condusă de Diane V. Feeney, fiica ex-miliardarului
Chuck Feeney, un american care a fondat The Atlantic Philanthropies,
cheltuind pe donaţii şi granturi 8 miliarde de dolari SUA. Chuck Feeney s-a
remarcat ca apropiat de bilderberghieniinoii ordini mondiale Bill Gates şi Warren Buffett, ca şi ca
membru al societăţii iniţiatice The Sphinx Head Society (în
care sunt membri mulţi potentaţi americani), sau cu uriaşele donaţii mai
speciale, cum ar fi către Rhodes Trust (mama societăţilor
globale actuale), pentru a înfiinţa „un nou Institut Atlantic”, ori donarea de
177 milioane de dolari către University of California din San
Francisco pentru a crea institutul de control mintalGlobal Brain Health
Institute, cu scopul declarativ
de „a stopa creşterea precipitantă a demenţei prin instruirea şi conectarea unei noi generaţii de
lideri din întreaga lume ”[2].
Chuck Feeney este
totodată modelul lui Antonis Schwarz[2a] milionarul care a
finanţat indirect grupul românesc #Declic, principalul promotor şi
instigator organizat şi sistematic al mişcării #rezist.
Printre câştigătorii
români ai operaţiunii ReStartRomania a ambasadorului Gitensteins-au aflat şi viitori
susţinători ai mişcării #rezist: Codru Vrabie (un activist finanţat şi format
de Fundaţia Soroş & co) şi Elena Calistru,
care a înfiinţat, cu această ocazie grupul Funky Citizen.
Câteva elemente din
traseul lor pre şi post ReStart – Gitenstein
Vrabie era un tânăr cu studiile
superioare abandonate la facultatea politehnică TCM din Bucureşti când
i-a surâs şansa. Fundaţia Soros pentru o Societate Deschisă din
România i-a oferit mai întâi, o bursă de sprijin financiar pentru
a participa la Şcoalade vară Justice and Power in Transitions
Societies, organizată în mai
1994, la Cortona (Italia), de Institut für die Wießenschaften vom
Menschen din Viena. „Ceva s-a întâmplat acolo, pentru că Vrabie
a primit imediat o altăsponsorizare din partea Fundaţiei Soros: o bursă
completă pentru perioada studiilor de licenţă la Universitatea Americană
din Bulgaria (A.U.B.G.), în perioada august 1994 – mai 1998. A.U.B.G. e o
universitate particulară, cu taxele anuale care se ridică azi la circa 15.000
de dolari americani… Vrabie se mândreşte public cu bursa primită de la Soros,
spunând că « fără bursele de studii, nişte mii de studenţi români, extrem de
capabili, ar fi rămas nişte mediocri şcoliţi după manuale învechite, de
profesori retrograzi»” [3]. Nu-şi pune problema şi invers: că nişte studenţi mediocri,
fără un viitor strălucit profesional în viaţă sau fără vocaţie, au putut
fi racolaţi de ONG-ismul internaţional de meserie şi de interese
suspecte, care apompat bani în ei până i-a format şi umplut
de doctrină şi de diplome.
În 1997, Codru Vrabie face şi un curs la universitatea de stat din Ohio, SUA.
„Începând din august 1998 – spune Vrabie într-o declaraţie de interese
– am participat la zeci de conferinţe naţionale şi internaţionale, în
calitate de reprezentant al organizaţiilor neguvernamentale cu care am lucrat
– transportul, cazarea şi masa au fost aproape întotdeauna suportate de
organizatori, fiind finanţate de donatori internaţionali precum Open Society
Foundation Institute (fundaţia lui Soros), U.S.A.I.D. – agenţia S.U.A. ce acţionează
coordonat cu C.I.A., East-West Parliamentary Practice Project (E.W.P.P.P.),
Ong-ul de la Amsterdam susţinut din S.U.A. de Fundaţia Ford, Phare etc.”. Primul
lui loc de muncăprimit în 1998 deactivistul Codru
Vrabie, a fost la Fondul
pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (F.D.S.C.-ul lui Karen Fogg),
apoi a fost consultant la Forumul Român pentruRefugiaţi, iar în iunie 1999, devine coordonator de
programe la Centrul de ResurseJuridice, un pui al fundaţiei lui Soros în România, adică afiliat
cu Soros OpenNetwork (S.O.N.), pentru ca din 2002 până în februarie 2011 să
ajungă şi la filiala din România a Transparency International, unde
a ocupat, pe rând, funcţiile de expert, coordonator, director adjunct şi, din
2005, o poziţie în board-ul director (fiind şi director executiv interimar o
vreme), timp în care activa şi pe la alte Ong-uri mai mici, ca
instructor…………………!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Din această poziţie
de şef la supra-ONG-ul transnaţional Transparency,
din iulie 2007 Vrabie era numit de Senatul României,
ca „reprezentant al organizaţiilor societăţii civile“, în Consiliul
Naţional de Integritate, organism deasupra ANI,
autoritate de control a demnitarilor. În această poziţie se afla Vrabie când s-a
înscrisîn operaţiunea ReStart România –
Resitance a ambasadei S.U.A., în 2011. Între timp, el şi-a făcut şi propria
asociaţie, European Ambassador Schools Programme (E.P.A.S.),
de la sau „Şcoala Ambasador a Uniunii Europene”, cum i-a mai
zis). Din februarie 2011 se lipise şi de programul principal al Fundaţiei
Marshall al Statelor Unite pentru Europa, numit Marshall
Memorial Fellowship, pentru care Vrabie, devenit
important în schema americanilor, făcea selecţia aplicanţilor de burse din
România, Moldova şi Ucrainacare vor să facă parte din „nouă generaţie de
lideri europeni pentru relaţiile transatlantice“, instruiţi în programul S.U.A.
Codru Vrabie era deja un agent de influenţă
al S.U.A., am putea spune, deci, când, în noiembrie 2011, câştiga unul din
premiile de 5.000 de dolari din ReStartul ambasadei S.U.A. şi era selectat de
aceasta să dezvolte platforma-site web BursaŞpăgii, „proiectul“
său, spunând că va face o hartă unde va arăta locurile unde nu se plăteşte
şpagă în România. Proiectul „Bani Pierduţi“ (devenit platforma
social-web site, datorită operaţiunii ReStart) a câştigat şi el
5.000 de dolari, fiind avansat de favorita lui Gitenstein, Elena
Calistru de la grupul Funky Citizens, chiar atunci înfiripat,
dar a fost împărţit ulterior cu Vrabie, când au început să curgă finanţărilemasive pentru promovarea lui. Oficial, „Funky
Citizens” (Cetăţeni Înfricoşaţi) s-a format în 2012, chiar în
cadrul operaţiunii ReStart a ambasadei S.U.A., fiind format
din Elena Calistru, preşedinte şi colegă cu Vrabie la Transparency
InternationalRomania, Alina Calistru, vice şi soră a primei, Livia
Jelea, „cea mai bună prietenă“ a surorilor, vice şi responsabilă cu
financiarul, plus, ulterior, Cosmin Pojonaru, ONG-ist din 2005 la
asociaţia „Oricum” – uşor progresistă şi asociată FDSC, ca şi
semnatară de scrisori publice tip #rezist -, absolvent de Ştiinţe Politice ca
şi Elena Calistru).
Banipierduti.ro, devenit apoi banipublici.ro,
vrea să demonstreze că autorităţile române nu sunt bune să administreze fondurile
pe care le au, ba chiar că „prin proasta administrare şi prin corupţie“, banii
sunt furaţi (speech-ul Elenei Calistru în faţă lui Gitenstein, Worman,
Ben-Horin şi a reprezentanţilor unor mari corporaţii străine, în 5 noiembrie
2011). Deoarece Calistru şi Vrabie erau şi colegi la Transparency,
ei şi-au unit echipele, conducând împreună proiectele şi dezvoltând
şi multe altele, pe grant-uri venite de la marile ONG-uri şi fundaţii
transnaţionale.
În 2014, grupul lui
Vrabie (Epas) s-a unit chiar oficial cu Funky Citizens,
acest din urmă grup fiind, dintre toţi câştigătorii, cei mai învederaţi
perpetuatori în timp ai „civicresistance“, iar din ianuarie 2017 înverşunaţi promotori ai
protestelor #rezist. De fapt, Transparency International, de
unde erau Calistru şi Vrabie atunci, în 2011, făcea cărţile, la vedere,
la O.N.U., din 20 septembrie 2011, în operaţiunea „OpenGovernment
Partnership“, împreună cu Open
Society Foundations (a lui George Soros), Carter Center,
National Democratic Institute (N.D.I.) al S.U.A., şi de Natural Resource
Governance Institut, un ONG de la Washigton condus de către evreulDaniel Kaufmann, de
la Banca Mondială, membru al think-tank-ului BrookingsInstitution, din care făcea parte şi ambasadorul
Mark Gitenstein[ (a se vedea pagina 76, de la capitolul Pactul
„Coaliţiei O.N.G.” marca Soros cu guvernele).
Cele cinci proiecte
câştigătoare au fost Bani
Pierduţi (CodruVrabie), PiaţadeŞpagă (Calistru, Funky
Citizen), Cine ce a Promis (NicoletaChiriţă,
coordonator de proiecte la ONG-ul CeRe, un „pui” Son al Fundaţiei Soros – despre
promisiunile din campaniile electorale), MedAlert (activistul Vlad
Mixich şi politicianul Vlad Voiculescu, viitor ministru al
Sănătăţii în 2016 în guvernul Cioloş şi membru în Plus, partidul
acestuia, site despre corupţia din sistemul de sănătate de stat, combătut
astfel, în favoarea celui privat) şi „Plantăm fapteBune”,
al asociaţiei EcoAssist (cu o Hartă a Defrişărilor), dar această
EcoAssist, ONG ecologist, de fapt, avea să devină membră a fundaţiei „Volum”,
la rândul ei o susţinătoare a preşedintelui Iohannis, din 2015, şi
apoi asociată cu O.N.G.-urile susţinătoare ale mişcării #rezist. Fundaţia „Volum”
este şi o participantă la întrunirile „Human Resources Club”, clubul
şefilor de personal al marilor corporaţii transnaţionale din România, care
implică angajaţii corporatişti în „voluntariat şi corporate social
responsibility”[4].
Prima gală ReStart
Romania a avut loc în 5
noiembrie 2011, când au fost selectaţi câştigătorii şi „proiectele”
lor de agitare-trezire civică a populaţiei, operaţiunea continuând cu un
vârf în 12 octombrie 2012, şi, în umbră, şi după părăsirea postului de către Gitenstein,
în decembrie 2012.
Dar cine au fost
sprijinitorii locali din umbră ai proiectului? O spune chiar Ben-Horin în finalul articolul din decembrie
2011 din „Huffington Post”: „Permiteţi-mi să-i dau ultimul cuvânt
lui Radu Moţoc, director al programelor pentru Fundaţia Soros
România şi care a observat îndeaproape ReStart România încă de la începuturile
sale: « Cu ReStart Romania, spiritul este cu siguranţă acelaşi » (ca
la revolta din 1989). Ceva absolut unic în peisajul actual. Poţi simţi un anumit
etos – « contăm, putem face lucruri – care altfel scăzuse în ultimii ani.
Iniţiative precum ReStartRomania demonstrează că indivizii şi grupurile civice sunt încă
acolo şi sunt dispuşi să sfideze majoritatea cinică şi să acţioneze pentru
binele public. Lăsaţi-i să se conecteze, să-i inspire şi să îi aducă şi pe
alţii, şi am putea chiar să vedem că apare un nou tip de majoritate »”.
Cu alte cuvinte,
oamenii Fundaţiei lui Soros, cucele aproape 20 de
O.N.G.-uri pui ai ei, au stat aproape de operaţiunea ReStart România. În plus, finanţatorul principal al
operaţiunii a fost „Cee Trust” (grupul cu centrul la Varşovia, din care
face parte şi Fundaţia Soros).
Iar Radu Moţoc nu
numai că a fost din anii ’90 director de programe la FundaţiaSoros (Fundaţia pentru o Societate Deschisă),
dar la Tech Soup Romania este, din 2012, şi Executive
Vice President, adică nr.2 după Worman. Totodată Moţoc este membru
şi în board-ul Centrului de Resurse Juridice (pui al Fundaţiei
Soros), ca şi al Fundaţiei Pact, adică la acele ONG-uri care
susţin deschis mişcarea #rezist din 2017. În plus
Moţoc a activat şi la ActiveWatch şi Pro Democraţia,
alte susţinătoare #rezist. În board-ul „Tech Soup Romania”
se mai află şi AndreiPogonaru (proprietarul Esplanada Mall, de la Obor), fiul
bancherului FlorinPogonaru, acesta din urmă fiind un susţinător în politică al lui
Sebastian „Tianu” Burduja, fiului prietenului său, bancherul Marinel
Burduja [5]. Ori Tianu Burduja este, prin Asociaţia
Pact (Platforma Acţiunea Civică a Tinerilor, alt ONG decât
fundaţia Pact), un susţinător zelos al protestelor #rezist.
Într-un alt articol,
„Instigatorul Şef” de la Tech Soup, Ben-Horin, dezvăluie şi numele
altor activişti români implicaţi în operaţiune, ca şi una din întâlnirile sale
cu ambasadorul Gitenstein pentru implementarea ReStart,
la Bucureşti, în martie 2012: „Organizaţia mea, TechSoup Global, simte
deopotrivă atât posibilitatea, cât şi tensiunea. În România, condusă de
partenerul nostru local (Chris Worman), am condus cu mare succes provocarea
pentru o guvernare deschisă şi pentru anticorupţie, cu cel mai înalt nivel de
susţinere din partea ambasadorului american Mark Gitenstein. Ambasadorul
Gitensteina motivat ambasadorii americani din toată Europa
Centrală şi de Est să solicite astfel de provocări (precum în România) şi în
ţările unde activează şi a motivat Departamentul de Stat al S.U.A. să ofere asistenţa
financiară. Dar s-ar putea să-l fi dezamăgit puţin. Văzând
entuziasmul său şi entuziasmul ambasadorului din Slovacia al S.U.A., Tod
Sedgwick, a trebuit să răspund că, în consideraţiile noastre strategice din San
Francisco, California, vedem nevoia de a construi mai întâi o
infrastructură tehnologică solidă (a activismului în aceste ţări), de pe care,
eventual mai târziu, putem lansa sute de provocări. Dar ambasadorii îmi
spuneau: « Fii mai agresiv! », în timp ce eu le răspundeam: « Aşteptaţi»…
Întorcându-ne la hotel
ne-am oprit la biroul TechSoup România, unde partenerulnostru, Chris Worman, ne-a prezentat
(activistu)lui Vlad Atanasiu. Vlad reprezintă partea de tensiune a
spectrului. El face parte din colectivul care conduce (O.N.G.-ul) Centrul de
Resurse pentru Organizaţii Studenţeşti (C.R.O.S.) şi care este partenerul
„TechSoup România” în Educaţia ReStart, o provocare care are ca scop
aruncarea în aer a sistemului de învăţământ superior din România, pe
care Vlad l-a perceput ca fiind sclerotic şi sufocant al imaginaţiei,
talentului, inovaţiei şi învăţării reale. Colectivul lui se sprijină pe banii
primiţi companii precum Kraft [compania americană lider în România pe piaţa de
cafea, ciocolată şi biscuiţi], care recunosc că sunt mai multe şanse de a găsi
talente inovatoare în rândul participanţilor la programul lui Vlad.
Vlad este mult mai
agresiv (scrappy); el trăieşte schimbarea, aşa cum se spune. I-aş compara
etosul cu cel al mişcării „Occupy”, cu diferenţa că grupul lui Vlad este mult
mai concentrat şi orientat spre rezultate. Citeşte teoria managementului, dar
lucrează ore îndelungate pentru plăţi mici, dolari pentru a face diferenţa
astăzi. În acest fel, el se află pe aceeaşi lungime de undă cu organizaţia
bosniacă ZastoNe („De ce nu?”) şi cu „DokuKino” din Serbia (de fapt, din Croaţia, parte din
ReStart-ul propagandistic pro-occidentalizare prin videoactivism, creat în
2007 la Zagreb – n.a.), ce colaborează cu O.N.G.-urile din Balcanii de Vest
pe proiecte social media”[6].
Vlad Atanasiu de la Centrul de Resurse pentru
Organizaţiile Studenţilor (C.R.O.S.), cum îl prezintă
Ben-Horin, era de fapt un băiat care renunţase la terminarea unei
facultăţi tehnice de stat (T.C.M. la Politehnica bucureşteană), pentru ca la
21 de ani, în 2008, să înfiinţeze acest C.R.O.S., numit şi „Universitatea
Alternativă”, pe care a „absolvit-o” şi hiper-activistul #rezist Florin Bădiţă,
frecventându-o în perioada 2014-2017. „TechSoup Romania” demarase în
noiembrie 2011 un parteneriat cu CROS-ul lui Vlad Atanasiu,
numit ReStart În Educaţie (având acelaşi nume şi pe
contul propriu de Facebook), sau Cros Started, cu platforma
web restartedu.ro, devenită nefuncţională în timp, deşi la finele
lui 2016 avea să se reia operaţiunea, ca Re:Start România, axată pe educaţia
alternativă susţinută din S.U.A., însă cu alţi protagonişti:
afaceristul evreu Dante Stein, Adrian Curaj, fost ministru
al Educaţiei în guvernul Cioloş (dar conectat şi la Clubul de la Roma,
la Banca Mondială, la Comisia Fulbright a S.U.A. pentru
România şi la unele think-tank-uri europene, ca fost tehnocrat la
Bruxelles), şi militanta #rezist Oana Pellea.
Cu Vlad
Atanasiu, care se împrietenise cu agenţii ambasadei S.U.A.,
adică cu Worman şi cu Ben-Horin, au organizat mai întâi, în 2012, o
şcoală de vară la Cluj, apoi mai multe tabere sau conferinţe RestratEdu până
prin aprilie 2017. În ReStart Edu Camp se întâlneau activiştii
oengişti (circa 65% dintre participanţi), cu oameni de afaceri (20%),
finanţatori (5%) şi diverşi freelanceri din media. Taberele Restart
Edu (Camp), de câte 3 zile şi desfăşurate în 2013,
2014, 2015 şi 2016, semănau cu taberele Crim ale Miliţiei Spirituale,
fiind însă doar cultivatoare de idei neoprogresist-contestatoare, nu şi
anarhiste, precum cele ale Miliţiei lui MihaiBumbeş, un promotor #rezist radical,
duşman (hater) al autorităţilor şi al statului, din principiu.
Conceput iniţial ca un
parteneriat între Romanian-American Foundation (cea bugetată
de Congresul S.U.A.), „TechSoup (antamată de ambasada S.U.A.
şi Departamentul de Stat american), C.R.O.S.
(Universitatea Alternativă) şi corporaţia americană Microsoft (prin
reprezentanţa din România) [7], acest „Restart În Educaţie” vrea
„transformarea educaţiei româneşti prin inovare”, deşi în taberele sale pare că
acţiona mai degrabă pentru promovarea activismului şi modelarea mentală a
unor grupuri „tribale” de tineret. De „tribalizarea » aceasta se ocupa
la taberele ReStart Edu un anume Jean-Baptiste
Odobeştianu (auto-numit şi Manitou, adică Marele Spirit în religia
amerindienilor), cu metoda sa „Totem“ care promovează „activismul în
educaţia non-formală“, folosind ritualuri şi elemente ancestrale tribale pentru
că astfel „ritmul individual se împleteşte cu cel al comunităţii”.
Metoda „Therapy Of Tribes Educating
Minds” (Totem) este dezvoltată de Odobeştianu-Manitou împreună
cu Ana-Maria Anghelescu, antropolog şi sociolog apropiat de
F.D.S.C. (ONG-ul creat de Karen Fogg, ce administrează fondurile CEE
Trust-Soros în România) şi presupune „reciclarea“ individului şi
„dezvoltarea personal”, folosind intrarea grupului cu care se lucrează într-o
stare „de vrajă” şi „fascinaţie” similare hipnozei, prin folosirea unor
instrumente de percuţie (tobe) cu ritmuri exotice. Scopurile metodei
Totem pot fi multiple, dar este folosită în primul rând ca metodă alternativă
de team-building (construirea echipei), prin educare emoţională şi
„cunoaşterea participanţilor prin intermediul sunetelor, identificarea propriei
poziţii în grup, poziţionarea faţă de ceilalţi membri ai grupului,
identificarea diadelor şi triadelor din grup şi lucrul pe armonizarea cu
grupul. Sesiunile pun accent pe abordarea elementelor esenţiale funcţionării
unui „trib vechi” şi integrarea acestora în optimizarea funcţionării grupului
se abordează conceptul de leadership, facilitând experienţe prin care membrii
grupului pot prelua conducerea ”[8]. Totodată, metoda Totem inculcă „spirit civic, fairplay
şi nediscriminare, lucru în echipă ca nucleu de funcţionare”, spune Ana-Maria
Anghelescu, formatoare la taberele Restart Edu, alături de
Odobeştianu-Manitou (zis şi Şamanul).
Modelarea mentală – pe care o numeau „Coding ReStarter”,
codarea restartului – s-a desfăşurat tot timpul celor trei zile cât dura o
tabără Restart Edu. În tabăra din 26-28 august 2016, de exemplu,
din munţi, de la Podul Dâmboviţei, participanţii, activişti în formare, aveau
dimineaţa „mic dejun conştient“, ziua un „prânz conştient”, iar seara o „cină
conştientă“. La ora 11 aveau, timp de 2 ore, „conectarea grupului”, la 1430 începea „Călătoria Comunităţii”, la 1630 dezbaterea „Ce e relevant pentru noi acum?”, în care erau
lămuriţi de către instructori, iar noaptea, după ora 21, începea „Drumming”,
adică tobe, cu şamanul Odobeştianu-Manitou. În timp ce majoritatea
restartaţilor, adunaţi în jurul unui foc, bat din tobe conduşi de către
Odobeştianu, restul sună din alte instrumente de percuţie (africane, amerindiene
sau asiatice) sau bat din palme.
În această
„muzico-terapie” sau „laborator nonformal” (sau, poate, „spălare decreiere ”[9]), „Marele Spirit” Odobeştianu strigă destul de des un cuvânt
fără nici un înţeles pentru ceilalţi, dar toţi îl repetă în cor, într-un fel de
atmosferă războinică, cu strigăte, interjecţii şi gestică primitiv-păgâne
improvizate, grupul transformându-seîntr-un trib al „restarţilor”, iar indivizii
fidelizându-se tribului şi ataşându-se „valorilor” lui. Care
„valori”? Cele ale instructorilor, care s-au dovedit a induce unor asemenea
tabere un caracterul boem, progresist şi „revoluţionar”, cum a fost şi cea din
2016, ultima, căci din 2017 activiştii nu au mai avut timp de aşa ceva, trebuind
să stea pe străzi la protestele occupy-#rezist. Printre instructori
au fost şi reprezentanţii unor organizaţii fantomatice ce promovează „gândirea
divergentă“, critică şi leaderhipul, spiritualitatea şi meditaţia, dar
şi Suzana Dobre, „constructor-asistent în educaţie” de la
Romanian-American Foundation (sponsor) sau agitatorul #rezistVlad Dumitrescu, „Ongist convins” de la Fundaţia
pentru DezvoltareaSocietăţii Civile (FDSC / Karen Fogg şi
„fondurile Soros” de la Cee Trust), „facilitator de experienţe, animator şi
mişcător”.
În plus, la
aceste tabere Restart Edu venea şi reprezentantul
editurii Sigma (precum o anume Andreea Negreţ), editura
celebrului Boris Singer, un domn evreu care, preferat din anii ’90
de către ministerul Educaţiei, a editat, pe banii Băncii Mondiale şi ai
statului român, pe lângă manualele obişnuite necesare învăţământului, şi
multe manuale controversate de „istorie alternativă” a României [10], prin care elevii din clasele a XI-a şi a XII-a erau îndepărtaţi
de istoria „patriotică“ românească, în favoarea unei viziuni ideologice
„globaliste”, de diminuare a valorilor naţionale, ba chiar de învinuire a acestora şi de
discreditare a unor vechi eroi naţionali români. Iar în ultima zi, de la 10 la
1130, participanţii la taberele Restart
Edu aveau în program „Action Planing”, adică „tribul” îşi
primea ultima codare mentală a viitoarelor lui acţiuni în societatea
transformată în câmp de luptă.
Cu toate finanţările
marilor corporaţii şi bănci (precum ING), CROS (Centrul de Resurse
pentru Organizaţii Studenţeşti – Universitatea Alternativă), o
universitate ilegală, de fapt, în care studenţii erau şi profesori, în
acelaşi timp, avea să agonizeze, de fapt, cam din 2014, dar americanii aveau
să găsească noi actori, uniţi în ceea ce s-a chemat Coaliţia pentru Educaţie,
realizată în iunie 2015 cu mai multe ONG-uri. Această Coaliţie / Federaţie
are drept „colaboratori” chiar programul Restartîn Educaţie (adică ReStart-ul comandat de
ambasadorul Gitenstein) şi CentrulPentru Politici Educaţionale, ONG creat în 2014 tot în cadrul
operaţiunii ReStart a S.U.A., cu ajutorul Băncii Mondiale,
iar „Coaliţia” ca finanţatori F.D.S.C.-ul, care îi distribuie fonduri
de la marele fundaţii americane (CEE Trust) şi „norvegiene”
(EEA Grants), ca şi pe Romanian-American Foundation.
Aşa că
activistul Vlad Atanasiu cu CROS-ul lui s-a pierdut aproape de
tot în peisaj, dar nu de tot. A fost ţinut pe linia de plutire cu alte „proiecte”.
Predă la Entrepreneurship Academy, o „şcoală” din Bucureşti acreditată
în Olanda, fiind o afacere 100% controlată de ING Bank, puternica bancă
olandeză care colaborează cu TechSoup a ambasadei S.U.A. Vlad
Atanasiu, prietenul lui Worman, este şi „facilitator”: adună lumea
oengistă la şedinţele D’I.N.N.O. Lab („laboratorul de soluţii creative la
problemele comunităţii”), prin muzeele din Bucureşti, la discuţii
unde cere activiştilor să facă „ceva pe bune”. Acest „Lab” este creat formal
din 2013, în timpul operaţiunii ReStart România, de către
C.R.O.S.-ul lui Atanasiu în asociere cu „revista urbană” (neoprogresistă) de
tineret SUB25, cu „sprijinul financiar„” al Trust for CivilSociety in Central and
Eastern Europe (CEE Trust),
unde varsă bani şi fundaţia familiei Soros, prin Fundaţia pentru Dezvoltarea
Societăţii Civile (FDSC), „noul Soros” din România. S.U.B.25 –
susţinută de banii CEE Trust – promovează şi MiliţiaSpirituală, ONG-ul anarhiştilor lui Mihail Bumbeş,
componentă a protestelor stradale #rezist, iar D’INNO Lab – Vlad Atanasiu organizează multe din
evenimente împreună cu Funky Citizens, ONG-ul cel mai iubit de
ambasadorul Gitenstein. FunkyCitizens devenise, din 2012, ONG pilot pe „Resistance” made in
U.S.A. pentru România. Iar „Resistance“-ul, conceput ca metodă de dărâmare
a statelor de către profesorul Gene Sharp de la Harvad, a devenit în România
mişcarea #rezist[11].
În primăvara lui 2014,
organizaţia E.P.A.S. a lui Codru Vrabie – activistul
finanţat şi format de Fundaţia Soroş & co şi preluat de
echipa Worman-Gitenstein – a intrat în dizolvare, iar toate
„proiectele“ lui s-au transferat către Funky Citizens, inclusiv
Vrabie, care „s-a înscris“ în asociaţia Funky C. a Nuţicăi Calistru în
februarie 2014 (în 2019 nu mai era acolo), cu rolul de „expert în reforma
justiţiei“, pentru un salariu de1000 de dolari pe lună, bani dirijaţi de Worman-U.S.A.-F.D.S.C.
Codru Vrabie făcea parte din 2001 şi din „A.R.C.A. – Forumul Român
pentru Refugiaţi şi Migranţi”, o altă organizaţie lansată ca pe ţeavă şi
menită modelării minţilor românilor, care în 2009 publica împreună
cu Fundaţia Soros (adică plătitorul) „raportul Nevoile
de informare ale imigranţilor în România”, în cadrul proiectului lui
Soros „Bun venit în România!”. De aceea, odată intrat în grupul Funky
Citizens, Codru Vrabie anunţa că cifra de refugiaţi din
Africa de Nord şi Asia (Siria. Irak etc.) care ar putea fi „cea mai
potrivită“ şi „logică“, din punct de vedere economic, pentru
România, este de „350.000 de refugiaţi, prin raportare la deficitul de 3,5
milioane de cetăţeni [români plecaţi în străinătate] şi la deficitul de 1,5 milioane
de oameni de pe piaţa muncii“. Vrabie mai spunea în 2014 şi
2015 că refugiaţii arputea fi găzduiţi în casele românilor plecaţi
la muncă în străinătate.
Avea să repete, în ianuarie 2017, cifra de 350.000 de refugiaţi pe care România
ar trebui să îi primească la televiziunea naţională (TVR), dar în 2016
Vrabie avansase, în numele Funky Citizens, cifra de un
milion de refugiaţi care trebuie primiţi de România, „ca să ne reparăm economia ”[12].
Această poziţie
pro-emigraţionism în România, era una a lui George Soros, Mecena „societăţii
civile“ de soldă străină, care viza de ani buni transformarea Europei într-un
continent multirasial, pretinzând că „U.E.
trebuie să primească un număr considerabil de refugiaţi chiar de pe linia
frontului,într-un mod ordonat şi sigur300.000 de
refugiaţi annual.U.E. nu poate supravieţui fără o politică
cuprinzătoare a azilului şi migraţiei(se) anunţă o perioada de
migraţie intensă în viitor,datorită mai multor cauze. Este
vorba de criza demografică din Europa şi de explozia populaţiei în Africa, de
conflictele militare din regiune şi de schimbările climatice” [13].Dar oamenii
lui Soros în acest ReStart România al ex-ambasadorului american Gitenstein,
au fost mulţi, aproape toţi recruţii lui din România fiind implicaţi şi în
această operaţiuneşi în susţinerea mişcării #rezist după 2016 (poate
doar AlinaMungiu-Pippidi – S.A.R. s-a retras, scârbită).Spre deosebire de RaduMoţoc, preluat direct de la organizaţia lui Soros
la cea a lui Worman,activistul OvidiuVoicu a rămas un jucător discret, din umbră,
dar la nivel înalt, fiind preferatul administraţiei S.U.A. în perioada tandemului
prezidenţial BarakObama-Hillary
Clinton.
„Ovidiu Voicu conduce Centrul
pentru Inovare Publică, un descendent al Fundaţieipentru o Societate
Deschisă din România. S-a
alăturat Fundaţiei lui Soros în 2000 pentru a-i coordona programele de
cercetare socială, iar în aprilie 2012 a preluat conducerea nou createi unităţi
de politici publice. În 2015, de când Fundaţia (Soros) şi-a redus treptat activităţile
(la vedere) în România, Ovidiu şi echipa au continuat activitatea prin Centrul
pentru Inovare Publică, pentru a continua moştenirea Societăţii Deschise la
nivel social” (Departamentul de Stat al S.U.A.). Aceasta este descrierea făcută
lui Ovidiu Voicu chiar pe web site-ul operaţiunii „Open Government
Partnership” a Departamentului de Stat al S.U.A.[14].
Cum am mai arătat,
organizaţia pui a Fundaţiei Soros condusă de acest Voicu, Centrul
pentru Inovare Publică, este parte a „Coaliţiei“ de O.N.G.-uri româneşti
selectate de administraţia SUA în 2011-2016 în programul „Open Government”
(a se vedea pagina 77). Apoi a devenit publică informaţia că Ovidiu
Voicu se afla practic în subordinea şi solda Departamentului
de Stat al S.U.A. Astfel, abia în 2018 a apărut documentul prin care
la 27 septembrie 2016, Jennryn Wetzler de la Biroul de
Afaceri Educaţionale al Departamentului de Stat îşi invita colegii
să participe la o întrunire „Open Government Partnership“ la care Ovidiu
Voicu, sponsorizat de către Departamentul de Stat al SUA, le
va prezenta situaţia din România. Wetzler îl descria pe Voicu ca pe un
dezvoltator al programelor Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă.
Dezvăluirea a apărut după ce organizaţia
americană Judicial Watch a dat Departamentul de Stat în
judecată, instanţa obligând astfel autorităţile S.U.A. să facă publice o
serie de documente clasificate (secrete), căci guvernul S.U.A. nu este
la fel de „deschis” („open”) pe cât pretinde de la alte guverne. Nu
este „Open Government” de bună voie, iată, nici măcar în privinţa acţiunilor
pe care le întreprinde privind impunerea „Open Government” altor state
(impunând inclusiv cooptarea unor Ong-uri la actul decizional). Din aceste
documente, a reieşit că, sub administraţia Barak Obama-Hillary Clinton,
statul american a finanţat din plin Fundaţia lui Soros cu multe-multe
milioane de dolari, prin intermediul agenţiei Usaid mai ales, pentru a acţiona
în estul Europei, în primul rând în Albania, România şi Ungaria. Potrivit
lui Tom Fitton, directorul Judicial Watch, „acest
tip de parteneriat „Open Government” i-a permis lui Soros, cel mai mare
sponsor al curentelor neomarxiste, să stabilească agenda politică externă a
SUA”. Totodată, oamenii (sau „agentura”) Fundaţiei Soros, precum
Ovidiu Voicu din România, au fost puşi la dispoziţia administraţiei
americane[15]. Sursa[16].
Începuturile mişcării
#rezist, programele ReStart şi recruţii români ai acestora (2)
„George Soros este un miliardar şi nu ar trebui să primească
banii contribuabililor americani pentru a-şi promova agenda de extrema stângă (neoprogresistă şi globalistă,
concomitant – n.a.) spre a submina libertatea acasă şi peste graniţe“,
conchidea Tom Fitton de la „Judicial Watch”, exemplificând
cu transferul de 9 milioane de dolari de la administraţia
Barack Obama şi agenţia U.S.A.I.D. pentru activităţile politice derulate de
organizaţiile lui Soros în zona est-europeană, respectiv „Fundaţia pentru o
Societate Deschisă” şi „East West Management Institute” prin intermediul
campaniei „Justice for All” din anul 2016.
„Ca şi în alte părţi ale lumii privind desecretizarea
acestor documente -, o serie de entităţi şi proiecte finanţate
de Soros în România sunt, de asemenea, finanţate de guvernul Statelor Unite:
„Centrul pentru Jurnalism Independent” (din România – n.a.), care este susţinut de „Institutul
pentru o Societate Deschisă” (al lui Soros – n.a.) din New York, a
primit recent (2018 – n.a.) 17.000 de dolari şi de la Departamentul de Stat al
SUA” („Judicial Watch”). Iar „Centrul pentru Jurnalism Independent” (C.J.I.)
este, în România, altă structură creată de Fundaţia Soros (un „pui” din
cadrul Son), care se manifestă deschis şi zgomotos în favoarea protestelor
#rezist [1]. C.J.I. este în susţinerea mişcării #rezist aliat cu
„Apador-C.H.”, „Fundaţia Konrad Adenauer”, „Open Society Institute New York”
(Soros), „Pro Democraţia”, „Romanian-American Foundation”, „F.D.S.C.” sau
„Funky Citizens”, de exemplu. De aceea, C.J.I. îl şi susţinea public
în septembrie 2016 pe Codru Vrabie – ex activistul lui Soros, restarter al lui
Gitenstein şi promotor #rezist – ca membru în Consiliul Superior al
Magistraturii din România, „reprezentant al societăţii civile“ propus de către
„Apador-Ch”. Senatul avea, însă, să îl prefere, în 2017, pe Victor
Alistar, liderul Transparency International România, în
componenţa C.S.M.
Soroşistul nr. 2 din
această schemă, Ovidiu Voicu, ca şi O.N.G.-ul său, tot migraţia
străinilor din afara Europei o încurajează în România, ca şi Codru Vrabie şi
toţi cei asemenea lor, asociaţi ideologic temelor lui Soros şi noţiunii
#rezist, căci Centrul pentru Inovare Publică are ca obiective Justiţia,
„guvernarea deschisă”, „drepturile migranţilor” de a se stabili în România,
educaţia alternativă şi drepturi pentru homosexuali (la pachet cu combaterea
referendumului Coaliţiei pentru Familie din 2018). Şi proiectul „Cine ce a
promis” al ReStart România, numit şi „grup social“ şi „platforma online”, un
website[2], care promitea să urmărească politicienii, a fost cum am
văzut, susţinut din spate tot de către un pui al fundaţiei Soros, de către
Centrul de Resurse pentru participare publică (CeRe; creat de către Fundaţia
pentru o Societate Deschisă în cadrul Soros Open Network / Son). Totodată, CeRe
este condus de către activista de cursă lungă Oana Preda (care provine de la
Fundaţia Soros, dar activează şi la Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii
Civile . F.D.S.C. şi la „Fundaţia Pact”, alt pui Soros – „Son“).
Programul TechSoup
România
O conexiune
surprinzătoare la organizaţiile lui Soros în cadrul operaţiunii ReStart
Romania, continuată sub numele „Programul TechSoup România” din 2014,
este Andrei Roth, un afacerist evreo-german repatriat în România
din S.U.A., cu o firmă de soft la Cluj. Andrei Roth face parte din board-ul
TechSoup România, condusă de Worman, filiala firmei americane din San
Francisco, care oferă asistenţă şi produse software gratuit către peste 3.000
de O.N.G.-uri din „societatea civilă” românească (cifra de 3000 de Ong-uri
corespunde anului 2019). Oricum s-ar numi programul, ReStart sau TechSoup
România, el a demarat în 2011 şi a continuat până în 2019 (cel puţin) cu
sprijinul marilor fundaţii globale americane asociate pentru Europa
est-centrală în supra-O.N.G.-ul „Civil Society în Central and Eastern Europe”
(Cee Trust), urmat mereu de Fundaţia Româno-Americană (alimentată financiar de
Congresul S.U.A.), de mari corporaţii americane precum Microsoft, Cisco, Google
ş.a.
Andrei Roth este în
primul rând fiul tatălui său, George Roth, coproprietarul firmei de softuri
„Recognos”, pe care a înfiinţat-o în 1990 în San Francisco, S.U.A., împreună cu
prietenul Kendal George (membru al organizaţiei oculte americane „Bohemian
Club”), şi al filialei româneşti de la Cluj a acesteia, în care l-au luat
asociat de la început (din 2000) şi pe Romeo Macaria, omul din
România al lui George Soros în domeniul I.T. Romeo Macaria (care a fost coleg
de liceu cu bătrânul evreu Roth, la Cluj, în anii ’70) este un dezvoltator al
reţelei Soros ca membru al conducerii Fundaţiei acestuia „pentru o Societate
Deschisă” în România din 1992 şi director al diviziei tehnologice a acesteia,
numită Dynamic Network Technologies (D.N.T., fostul centru de comunicaţii al
Fundaţiei Soros, transformat în 1997 în companie – primul serviciu privat de
Internet din România, lansat de către „Fundaţia Soros pentru o
Societate Deschisă” – Romania şi „Open Society Institute”, New York [3]). Romeo Macaria este, din 1994, şi fondator al filialei
„Clubului Rotary” în Cluj Napoca (Rotary fiind cel mai puternic club mondial,
„anticamera masoneriei”), în cadrul căruia a deţinut aproape continuu
funcţii de conducere, inclusiv cât timp era manager general la Recognos România
şi lucra şi pentru fundaţia magnaţilor Soros.
Bătrânul George Roth,
un informatician evreu de la Cluj, care ajuns în S.U.A. în 1991 a cerut azil
politic (!?), emigrând astfel, fusese pregătit ca programator la cel mai
înalt nivel în România comunistă, inclusiv pe calculatoare I.B.M., nu doar pe
româneştile „Felix” (produse din 1983, copii I.B.M.). În S.U.A., unde şi-a
făcut publică originea evreiască [4], ceea ce reprezenta un avantaj profesional şi în lumea
afacerilor, George Roth[5] a făcut bani cu un soft „curăţător de
date financiare” pe care l-a numit Security Universe Management System
(S.U.M.S. ), ce a fost apoi implementat de mai multe mari companii de
investiţii din Europa şi din S.U.A. În România, Roth beneficiase de înfiinţarea
liceelor de informatică în 1971, iar tinereţea îi fusese marcată de legătura cu
matematicianul evreu Gábor Goldner (numit de cunoscuţi Gabi Goldner şi chiar
uneori românizat: Gavrilă Goldner), care i-a fost profesor la Facultatea de
matematică şi l-a introdus în conducerea Uniunii Studenţilor Comunişti (U.A.S.C.R.) [6], unde a devenit activist, având şi o ciudată legătură
contorsionată cu Securitatea.
După schimbarea
regimului, Gábor (Gabi/Gavrilă) Goldner avea să ajungă preşedintele Comunităţii
Evreilor din Cluj, iar o audiere a lui George Roth de către o Securitate, în
1987, pare să aibă legătură cu acest mentor al său. Familia Goldner are o
ramură şi în Ungaria, iar o prietenă a lui George Roth „fugise la Budapesta” să
susţină dărâmarea regimului din România. El, Roth, zice că prietena sa „Încerca
să tragă un semnal de alarmă în privinţa dictaturii din ţară, intrase de
câteva ori şi la postul de radio american « Europa Liberă ». Ea voia
să vorbească cu maică-sa acasă, să vadă ce fac ai ei… Mă suna şi pe mine… Apoi
ea a vorbit cu mama ei pe telefonul nostru”.
La Budapesta se afla,
deja, de fapt, din 1984, baza „Open Society”pentru estul comunist european,
adică a organizaţiei lui Soros, care se înhămase la dărâmarea regimurilor
est-europene. Din 1985 Soros oferise bursele sale în Occident către „establishmentul“
comunist maghiar şi câştigase la Budapesta încredere şi influenţă politică,
regimul îndepărtându-se de comunism[7] În repetate rânduri, Soros a confirmat
şi personal pentru CNN implicarea sa în dărâmarea comunismului
est-european, acţionând din ’84 de la Budapesta [8]. În această acţiune s-au implicat, de la un moment dat, şi o
serie de servicii secrete occidentale, ca şi tovarăşa de luptă a lui Soros,
Janet Fleischman de la Helsinki Watch, supra-Ong atlantist care lucra cu
fundaţia magnatului evreu pentru distrugerea „statelor comuniste”. În acest
context, pentru a-şi alia Ungaria, Janet Fleischman susţinea oficial în numele
H.W., la finele anilor ’80, ideea că România discriminează maghiarii[9].
În Ungaria apăruseră, astfel, tabere de „refugiaţi români“, care erau instruiţi
să acţioneze pentru dărâmarea regimului din România [10].
În februarie 2004,
canalul tv franco-german Arte a difuzat documentarul
„Şah mat”, realizat de Suzanne Brandstätter, care demonstra că, la sfârşitul
anilor 1980, „mai multe operaţiuni ce vizau dărâmarea regimului din România
au fost planificate şi finalizate de către servicii secrete străine,
printre care şi cel unguresc”, A.V.O., coordonat de C.I.A. şi K.G.B., în acest
sens prezentând şi mărturia premierului maghiar din 1989, Miklos Nemeth,
care arată că în anii ’80, serviciile secrete ungare i-au antrenat pe membrii
„dizidenţei române“ în „tabere din Ungaria” (tabăra de la Bicske) şi,
totodată, au recrutat agenţi pentru alte servicii străine dintre membrii
aparatului de stat român, în frunte cu… generalul Victor Athanasie Stănculescu.
În ceea ce priveşte această acţiune a serviciilor maghiare, mr. (r) Radu Tinu,
şef adjunct al Securităţii Timiş, a arătat că încă din anul 1988, în momentul
în care Bush şi Gorbaciov şi-au dat mâna, Securitatea ştia că ruşii şi americanii
acţionează pentru înlăturarea lui N. Ceauşescu, iar că ceea ce a
declarat premierul maghiar despre „antrenarea rezistenţei româneşti în
Ungaria“, este adevărat: „TabăraeralaBicske,înUngaria.Am
reuşit să infiltrăm acolo trei informatori, aşa că ştiam tot ce mişca” [11].
Ungaria o terminase cu
comunismul clasic din decembrie 1988, iar în 1 iulie 1989, preşedintele
american George Bush a vizitat Budapesta. „Cu puţin timp înainte de
sosirea oaspetelui, în zona de primire şi-a făcut apariţia un grup de câteva
sute de oameni cu steaguri ungureşti şi lozinci mari cu text revendicativ: «
Vrem Ardealul », « Ardealul este al Ungariei »… Refugiaţii din România erau
prezenţi în număr mare, în grupuri bine organizate, la toate manifestările
cu caracter antiromânesc”[12]. „Refugiaţii” români din Ungaria anilor ’90 erau reuniţi în
organizaţia „România Liberă”, condusă de sportivul român Dorin Staicu din 1989,
care avea să relateze mai târziu: „La preluarea funcţiei, am fost prezentat
de fostul preşedinte (al organizaţiei – n.a.) autorităţilor maghiare,
ofiţerului politic al Ambasadei S.U.A. – Tom Lynch, ofiţerului politic al
Ambasadei Austriei – Dr Spitzer, secretarului politic al Ambasadei Angliei –
Jonathan Staneman şi secretarului politic al Ambasadei Canadei – John di Gangi…
Bănuiesc că reprezentanţii ambasadelor menţionate erau membri ai
serviciilor secrete din ţările lor, deşi titulatura oficială era ofiţer sau
secretar politic”[13].
Acest lider al refugiaţilor
politici din România în Ungaria, Dorin Staicu, s-a opus să semneze celebra
„Declaraţie de la Budapesta” în iunie 1989, fapt care i s-a cerut nu numai de
diriguitorii din Ungaria, dar şi la Congresul Solidarităţii din Polonia, „unde
trebuia să declar că Transilvania este pământ unguresc”. A fost ameninţat
atunci de conspiratorii anti-români şi l-a sunat atunci pe liderul romanilor
din exil, Ion Raţiu, care i-a susţinut decizia şi a reuşit să îl extragă
clandestin din Ungaria şi să îl ducă în Olanda. Dar alţi „refugiaţi din
România” au continuat să facă de la Budapesta jocul K.G.B.-A.V.O.-C.I.A., mulţi
dintre refugiaţi fiind, de fapt, maghiari transilvăneni, cărora le erau folosite
cu cinism sentimentele naţionale, într-un joc mai mare. Şi prietena lui George
Roth, de exemplu, a rămas în continuare o luptătoare împotriva României
comuniste, şi a ajuns ulterior în S.U.A., unde în 1991 i-a făcut o „invitaţie”
şi lui Roth, care a rămas în S.U.A. ca „azilant politic”, deşi comunismul
căzuse în România din decembrie 1989. Nu vrea să dea numele prietenei, căci nu
are acordul ei (G. Roth, Silicon Dream).
După câteva luni de
şomaj, bătrânul Roth se angajează la Effective Solutions (E.S.I.), o firmă
care se ocupa cu aplicaţii bursiere pentru piaţa financiar-bancară, unde a
produs, aşa cum am arătat, acel soft curăţător de date financiare, pe care
l-a numit Security Universe Management System (S.U.M.S.), pus în slujba unor
giganţi bancari precum Citicorp, Merrill Lynch, Morgan Stanley, JP Morgan, Bank
of New York, Chase Manhattan etc. Lucrează apoi la Proxicom, o altă firmă de
software, care servea alte corporaţii uriaşe, precum Bank of America, Charles
Schwab, Commerce One, Safeway sau D.H.L.. În 1999, George Roth, însă, se
asociază cu mai bătrânul Kenneth Rogers, pe care îl cunoscuse în urmă cu doi
ani, când lucra pentru E.S.I., şi care era, de fapt, consultant la Barclays
Global Investors, o divizie a băncii britanice Barclays, care a fost
transferată în 2009 către gigantul BlackRock, (pentru suma de 13,5 miliarde
USD, plus o participare de 20% a băncii Barclays în BlackRock), considerat „cel
mai mare fond de investiţii din lume“ (şi care din 2017 s-a implicat în a oferi
guvernului P.S.D. al României consultanţă în crearea fondului suveran de
investiţii cu firme israeliene).
Întâmplător sau nu, în
acest gigant, BlackRock, unul din cei mai mari acţionari este familia lui
George Soros, prin Soros Fund Management, fondul Soros fiind unul din marii
acţionari şi la Facebook.com, la Chevron (al familiei Rockefeller), la AT&T,
eBay, Citigroup, Apple, Twitter, Amazon etc [14]. La acest BlackRock – Barclays Global Investors al lui Soros şi
al altor magnaţi occidentali, era, deci, consultant mai bătrânul asociat al lui
George Roth, Ken Rogers (născut în 1943), „românul” Roth şi cu americanul
Rogers înfiinţând împreună (în 1999) firma Recognos, pe care au instalat-o la
Cluj, pentru a deservi clienţi americani cu soft-uri de marketing, principalii
lor parteneri fiind corporaţiile „Fisher Investments” şi „B.B.D.O.”. În
filiala românească a Recognos, Roth şi Rogers l-au luat asociat, cum am văzut,
la început, şi pe speciliastul IT – software al Fundaţiei Soros din
România, pe Romeo
Macaria, Rogers gravitând în lumea lui Soros.
B.B.D.O., o importantă
reţea globală de advertising şi marketing şi partenera „Recognos” a lui Roth
şi a omului lui Soros, intrase în România din 1992, când se asociase cu
agenţia de publicitate „Graffiti”, înfiinţată în 1991 de repatriatul american
Cristian Burci (azi magnat şi mason cu greutate în România). De la „Graffiti
BBDO” s-a ridicat social Mihaela Nicola, viitoarea mare prietenă şi
colaboratoare a SRI, şi care deţine în prezent controversata firmă The
Group, implicată indirect în propaganda neoprogresistă din România de tip
#rezist [15]. Totodată, acest B.B.D.O. pentru care lucrează firma lui George
Roth, este deţinut de gigantul „Omnicom Group” (cel de-al doilea grup de comunicare
la nivel mondial, fondat de enigmaticii evrei Allen Rosenshine, Keith
Reinhard şi John Bernbach), care, prin divizia ei românească, prin schimbul
reciproc de acţiuni, deţine părţi şi în româneasca The Group a Mihaelei
Nicola, influencera SRI. Mai mult, imaginea politicianului Dacian Cioloş, premier
în 2015-2016, aliat apoi cu neoprogresiştii #rezist, este promovată de The
Group şi de Ketchum Worldwide, care aparţine tot Omnicom şi la care „blonda lui
Cioloş“, Andrada Morar, „conduce echipa de strategie
digitală” de la New York[16].
Aflat în această
poziţie de business, în întrepătrundere cu interesele unor mari corporaţii
transnaţionale (inclusiv cu interesele Soros), majoritatea americane, George
Roth face parte şi din mişcarea politică gândită de soroşista Sandra Pralong,
numită RePatriot. Ideea unei forţe politice prezentate ca Ong a celor care se
întorc în România după ce au fost plecaţi în Occident (mai ales de dinainte de
1990 şi mai ales în S.U.A.) a fost exprimată de Sandra Pralong din anul 2010,
în cartea De ce m-am întors în România, unde folosea despre aceştia
termenul de repatriaţi, „Noii Patrioţi”, „Noii Paşoptişti”, „Mai români decât
românii” sau „Întoarcerea fiilor nerisipitori”, pentru ca în final ideea ei să
se concretizeze în organizaţia RePatriot (care îşi zice şi „Repatriot – Repatriere
prin Antreprenoriat” sau „Re>Patriot”), înfiinţată şi condusă din 2015 de
Marius Bostan, fost ministru în guvernul Cioloş şi, mai înainte, în anii ’90,
aflat la putere în guvernarea ţărănisto-cederistă, inclusiv în guvernul
Isărescu.
Sandra Pralong, summit RePatriot, Alba Iulia 2018: „La
început de octombrie, deja tradiționalul «Summit al oamenilor de afaceri români
de pretutindeni» (inaugurat acum 3 ani la Palatul Cotroceni de către
Președintele României, domnul Klaus Iohannis), adună statornic oameni de
afaceri și antreprenori de top din țara și din Diaspora, pentru a fructifica
oportunitățile de afaceri oferite de țara noastră. La chemarea grupului
RePatriot, se gândesc proiecte comune, se fac planuri de viitor, se bate palmă
pentru parteneriate, etc. – doar mediul politic trebuie să fie stabil și
predictibil pentru că bunele intenții să devină realitate”. Iar în această „RePatriot”,
la ale cărei plenare participa mereu Sandra Pralong, ca reprezentantă a
preşedintelui Iohannis, probabil, George Roth se întâlneşte nu numai cu aceasta
(uneori chiar la Palatul Cotroceni), ci şi cu alţi afacerişti româno-americani,
precum Doru Năsui (Dorel Năsui), cel cu afacerea penală Motorola de la
începutul anilor ’90 (care a instalat apoi transnaţionala Emerson la
Cluj) [17]. „Repatriot” împărtăşeşte în foarte mare măsură aceeaşi ideologie
cu #rezist (deşi au şi o componentă conservator-naţionalistă) şi chiar se
întâlneşte în diverse acţiuni publice cu promotoarea #rezist Elena Calistru de
la O.N.G–ul neoprogresist „Funky Citizens”.
În octombrie 2016, în
cadrul unei acţiuni a „RePatriot”, Sandra Pralong îl primea ca gazdă pe George
Roth la Palatul Cotroceni (la preşedinţia României), ca „reprezentant al
Diasporei“, alături de Dorel Năsui şi de Ilinca von Derenthall, director
executiv la banca L.G.T., deţinută de familia princiară de
Liechtenstein [18] („repatriotismul” Ilincăi Derenthall, emigrată din
România în Germania în 1990, consta în dorinţa deschiderii de filiale româneşti
L.G.T.). La eveniment, Roth cerea, în calitate de consul onorific în San Francisco
al României (funcţie în care fusese numit în 2007 de preşedintele Traian
Băsescu) mai multă solicitudine şi atenţie din partea statului român pentru
„Diaspora“, în subsidiar pentru organizaţia Romanian American Business Network
Silicon Valley, înfiinţată de el la San Francisco, între ai cărei membri
secreţi (peste 500 [19]) o mare parte nu provin din România, ci sunt „americani interesaţi
de România” pentru afaceri pecuniare sau politice(?).
Nu ar trebuie să fie
de mirare, de aceea, că George Roth şi-a şi chemat în 23 aprilie 2018 membrii
organizaţiei din Silicon Valey la o întâlnire politică la un hotel din San
Francisco cu Vlad Voiculescu, lider al partidului lui Dacian Cioloş, fostul premier
tehnocrat impus de preşedintele Iohannis, deşi un „consul” nu ar trebui să
facă politică [20]. Iar gruparea lui Dacian Cioloş, chiar dacă uneori în
rivalitate politică cu U.S.R.-ul neoprogresist, s-a situat alături de mişcarea
stradală #rezist, ca şi gruparea RePatriot, mai discretă, dar dirijată tot de
Sandra Pralong.
Venind tot din
SanFrancisco în România şi contractată de ex-ambasadorul S.U.A., Mark
Gitenstein, pentru a transforma România într-una neoprogresistă şi total
obedientă S.U.A., Occidentului, compania TechSoup îl are în conducerea
reprezentanţei ei din România, am văzut, şi pe Andrei Roth – „The Son”, fiul
lui George Roth, care a preluat şi compania Recognos (filiala română) de la
tatăl său. În acelaşi timp în care acţionează pentru susţinerea a 3000 de
Ong-uri ale „societăţii civile” înregimentată „corect”, Andrei Roth face parte
şi din filiala română a „Aspen Institute”, acel super think-tank american condus
de câţiva magnaţi evrei precum familia Lauder, care acţionează global pentru
supremaţia S.U.A.. Totodată Andrei Roth era, la un moment dat, şi coordonator
al Global Shapers Hub din Cluj, fondat de el ca o „iniţiativă” a „World
Economic Forum”, în aceste hub-uri (locaţii centrale şi reţele sociale în
acelaşi timp), finanţate de Forumul Economic Mondial, trebuind adunaţi tineri
sub 30 de ani care să producă schimbări ca noi „formatori“ (shapers) ai
societăţii, evident sub o corectă îndrumare din partea „curatorilor“ (director
şi cofondator al „Global Shapers Hub” din Cluj este americanca Jennifer Austin,
ca şi Roth tot din California, care conduce în România din 2013 un accelerator
de afaceri pentru investitorii străini, numit „Spherik Accelerator”).
Biroul Electoral Central a început numărătoarea oficială a voturilor, imediat după închiderea secțiilor de votare din țară, și transmite în timp real rezultatele. LIVE – Numărătoarea voturilor transmisă de AEP: După centralizarea a peste 40%…