Încurcate sunt căile dreptății, cui i-ar profita să le descurce?!

Trăim vremuri ciudate, de capitalism imoral și democrație oarbă… de stat (de) drept și (de) alergat în zig-zag, să nu ne atingă vreun gloț rătăcit, de prostie, incompetență sau interes!

Astăzi, vorbim despre Apele (Române) Tulburi care au inundat până la buzunare birourile instanțelor judecătorești și ale D.N.A. din orașul Bacău – un loc în care se spune că orice cauză (mai ales penală) generează legislației aplicabile noi și nebănuite valențe!

Prin comparație, dacă la Iași și Galați avocații rup în instanțe codurile penale și Constituția țării, pentru că acolo se judecă oamenii după alte cărți doar de magistrați știute, la Bacău se pare că e o adevărată horă a prieteniei penale între avocați, procurori, polițiști judiciari și judecători, toți știind din capul locului câte luni și ani de caznă vor primi inculpații, în funcție de valoarea contractelor de asistență juridică! (rea lume, clevetitoare, noi nu putem crede că așa ceva poate fi adevărat și se întâmplă în România!)

Cu niște timp în urmă – prin vară (a.c., 2020), o știre ne pângărea auzul: abia demis din funcția de Director general al Administrației Naționale “Apele Române” de către noul guvern liberal instalat la finele anului 2019, Victor Sandu – cel care avusese un mandat lung și liniștit la cârma apelor, era acuzat de D.N.A. (și nu orice D.N.A., ci Structura Teritorială Bacău, condusă de neobositul procuror-șef Maria Cornelia Hrincescu – corect, știm, și procurorul-șef Onea de la Prahova era la fel de tenace, dar nu sunt congruente situațiile!) de o presupusă luare de mită în valoare de aprox. 5 mil. lei, fapta fiind săvârșită undeva pe lângă Oradea, în timpul lucrărilor din 2017, sub forma „pretinderii pentru altul” (rezultă și din rechizitoriu).

Nimic special până aici, liberalii îi schimbă (de obicei) pe PSD-iștii de la butoane (e valabil și invers) și imediat începe dosariada penală a „ciumei roșii” (invers n-am prea văzut). Am mai avut bilete la un film cu scenariu la fel de prost, prin 2010 – 2011, nu rețin exact.

Procurorul Hrincescu nu stă prea mult pe cauză, dispune rapid punerea în mișcare a acțiunii penale, bazat pe mai multe probe adunate din alte dosare instrumentate (în special) de D.N.A. – S.T. Oradea, iar în baza acestora forțează o reținere și cere arestarea preventivă a inculpatului Sandu Victor (alături de Ciufudean Sorin, presupusul mituitor). Cererea este respinsă, inițial, dar Parchetul formulează recurs.

Între cele două momente – fondul și recursul cererii de arestare preventivă, soția lui Victor Sandu este căutată de un personaj care se recomandă „Anghelescu” și care susține că are informații valoroase despre cauză și ar poatea să ajute. Soția lui Victor Sandu face acest prim efort de-a se întâlni cu „Anghelescu” (undeva prin Mehedinți), de la care înțelege că „la Bacău se pot aranja lucrurile cu judecătorii, dar trebuie să se miște rapid cu niște bani, până la data recursului, altfel Curtea de Apel va modifica decizia Tribunalului și va emite mandatul de arestare preventivă”.

Sandu decide să meargă la recurs cu mâinile curate, cu convingerea că soluția Curții va menține prima decizie și va rămâne sub control judiciar. Greșită miza, „Anghelescu” nu este plătit, iar judecătorii emit mandatul de arestare. De prisos să povestim aici că, din acel moment, toate cererile de înlocuire a arestului preventiv sunt pe rând respinse.

„Anghelescu” revine pe la mijlocul lunii August după ce Sandu este arestat, crescând presiunea asupra doamnei Sandu, dar și prețul pentru o soluție bună la prima cerere de înlocuire a arestării preventive. Pe fir, însă, intră Direcția Generală Anticorupție București și celebrul procuror Marius Iacob – nu știm exact cum dar urmează să aflăm, cel mai probabil că personajul era deja urmărit de ceva vreme pentru fraude de acest gen în care cad victime, cel mai adesea, doamnele din viața inculpaților. Cumva, se pare că doamna Sandu a trecut testul onestității și a formulat un denunț în urma căruia lui „Anghelescu” i se organizează, în 23 septembrie, un flagrant și este arestat.

Interesant însă este faptul că în comunicatul D.N.A. privind arestarea traficantului de influență, se specifică faptul că acesta „[…] ar fi cerut 180.000 de euro în schimbul intervențiilor la judecători din Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău, pentru a-i determina să dispună punerea în libertate a unei persoane (n.n.: Victor Sandu) cercetate într-un dosar al D.N.A., iar ulterior, în faza de judecată, aplicarea unei pedepse la închisoare cu suspendarea executării”.

Pe 30 septembrie, cu aranjorul de culise arestat cu o săptămână în urmă, D.N.A. Bacău emite Rechizitoriul (pe repede înainte) și cere judecătorului de Cameră preliminară să mențină măsura arestului preventiv în ce-i privește pe presupusul-mituit (Sandu Victor) și presupusul-mituitor (Ciufudean Sorin), fapt care se și petrece. Avocații lui Sandu pun toate armele (a se citi „argumentele”) poziției procesuale a clientului lor pe masa judecătorilor din recurs și obțin înlocuirea stării de arest cu controlul judiciar. Incredibil, se întâmplă prima victorie după ce toate cererile anterioare, inclusiv cea de probe în favoarea inculpatului (adresată D.N.A.), fuseseră respinse cu motivații ce au sfidat principiile de bază ale procesului penal – rezultă din apărările inculpaților!

După eliberarea lui Sandu, acesta caută să adune probe care să-i dovedească nevinovăția, iar o parte din sursele care dețin informații devin și obiectul investigațiilor de presă din care a rezultat și prezentul material. Și, ce să vezi, apar surprize incredibile, de-a dreptul halucinante, ca să nu spunem explozibile, direct în curțile justiției de la Bacău și ale D.N.A. din aceeași localitate, condusă de procurorul-șef Maria Cornelia Hrincescu, nimeni alta decât procurorul de caz în dosarele lui Sandu, Ciufudean & Co! Iată, deci, ce aflăm din descifrarea ciripitului criptat de pe creangă:

că tot scandalul a pornit de la faptul că Ministrul P.S.D. de resort, originar de prin Bistrița, ar fi impus în lucrările de la A.B.A. Crișuri și A.B.A. Someș-Tisa (dar și la alte lucrări din țară) un constructor „de casă”, în persoana lui Ciufudean Sorin Emanoil, tot bistrițean la origini;

că Ciufudean ar fi încercat preluarea (puțin) forțată a REPCON S.A. Oradea, firma familiei Nistreanu (Mircea și fiica sa, Laura), abonată la peste 90% din lucrările A.B.A.-urilor de vest;

că Nistreanu Mircea s-ar fi folosit de statutul REPCON S.A. de antreprenor general, a reținut banii achitați de A.B.A. și nu l-a plătit (suficient) pe Ciufudean, care s-a hotărât să facă primul niște denunțuri, până să le facă Nistreanu;

zis și făcut, Ciufudean a ales un denunțător căruia i-a furnizat informațiile și care avea relații la D.N.A. Bacău, cât mai departe de Oradea unde Nistreanu și-ar fi putut folosi influența locală – acesta ar fi și motivul pentru care procesul penal, în toate fazele lui, se administrează la Bacău și nu acolo unde s-au săvârșit presupusele infracțiuni, cum cere însuși Codul de procedură penală (rămâne de văzut dacă, în final, desfășurarea judecării cauzei, în primă instanță și în apel, va avea loc la Bacău, sau la instanțele competente teritorial);

Aflăm că Nistreanu Mircea, interesat să-l înfunde pe Ciufudean Sorin, subantreprenorul său, atât pentru a nu-l mai plăti din banii încasați de la A.B.A., dar mai ales pentru evita ca el sau fiica sa să fie, la rândul lor, urmăriți penal în aceleași cauze, caută un culoar de acces către doamna procuror-șef Hrincescu și din câte se pare, îl găsește și-l exploatează. Cum? Evident, în afara procedurii și cu dezvoltarea unor interese despre care, mai devreme sau mai târziu, se vor afla toate detaliile. Deh, nu există crimă perfectă, există doar procurori care nu găsesc arma crimei, iar uneori nici cadavrul!

Faptul că Sandu e căzut din lună în cauza respectivă, se deduce și din Rechizitoriu, unde doamna procuror-șef/de caz Hrincescu nu a reușit să-l asocieze pe acesta nici cu împrejurările în care s-a săvârșit presupusa infracțiune de pretindere a unei mite pentru altul (nu s-a dovedit că vreun ban din cei la care face referire parchetul a ajuns la fostul director general al A.N.A.R.), nici de locul și data exactă când respectiva pretindere s-a produs, Sandu făcând cunoștință cu Ciufudean mult după intervalul de timp propus/sugerat de Parchet ca fiind cel în care s-au săvârșit faptele.

Însă Sandu nu este deloc căzut din lună în acest dosar! (acum vine partea halucinantă!) Aflăm că denunțătorul lui Ciufudean (o anume „săgeată”, Misăilă Dan) se cunoaște foarte bine cu fostul Director A.B.A. Siret, Vamanu Emil – un personaj pitoresc și foarte influent al locului (Bacău); găsim că sediul A.B.A. Siret este perete-n-perete cu clădirea Tribunalului și Curții de Apel Bacău; aflăm că (stupoare!) Vamanu este singurul director de A.B.A. pe care Sandu l-a convins, cu o comisie de disciplină, să demisioneze (situație nerepetată în întregul mandat de aproape 5 ani la cârma A.N.A.R., a directorului general), moment în care l-a amenințat suficient de public pe Sandu că-l va urmări până-l va băga la pușcărie (faptul este confirmat de martori). Evident, investigația jurnalistică este în plin avânt și cu siguranță va descoperi exact legăturile lui Vamanu Emil cu judecători și procurori/polițiști judiciari – târgul este mic, lumea vorbește, crima perfectă nu s-a inventat încă!

Însă, ne este foarte clar acum de ce Sandu Victor, pentru care nu s-au putut dezvolta probe directe de luare de mită în toată procedura de urmărire penală, este trimis în judecată direct din starea de arest preventiv, printr-un Rechizitoriu întocmit „ca la comandă” de însuși procurorul-șef al Structurii Teritoriale Bacău a D.N.A., Maria Cornelia Hrincescu – care, by the way, trece peste cutumele procesuale și se prezintă la Camera preliminară ca și procuror de ședință?! Interesantă această obstinență, egală cu garanțiile pe care se pare că doamna procuror le-a dat cuiva – privind victoria D.N.A. în procesul penal și nu-și permite să lase pe mâna altuia soarta lui Sandu Victor!… sau pe a lui Ciufudean Sorin?!… sau pe a amândurora?!

Ce concluzii tragem din cele anterior povestite:

că Sandu Victor, un tip numit de „stânga” la timona Apelor Române, în realitate având susținere politică și din partea „dreaptă” a eșichierului, este nevoit să-și găsească dreptatea și, cel mai probabil, să susțină și să solicite achitarea sa în cauză, unor judecători de la Tribunalul și Curtea de Apel Bacău care par foarte supărați pe el că a denunțat un fost lucrător S.R.I., cu certe relații în mediul judiciar și de informații, cel care a fost întrerupt printr-un flagrant la care a participat tocmai soția lui Sandu, de la obținerea de bani pentru sau în numele respectivilor magistrați! Incredibil, viața bate filmul! Întrebarea care se pune este: cum putem afla care anume erau judecătorii butonați de „Anghelescu”, cu nume și prenume, pentru a ști dacă nu cumva exact aceștia „îl vor corecta” pe Sandu în cadrul procesual?!

că procurorul-șef Hrincescu și-a dezvoltat o obsesie pentru „aranjarea” judiciară a lui Sandu Victor – peștele cel mare al cauzei, din diverse motive (presupus rezonabile): a primit un ordin, sau a primit un stimulent (de carieră, nu ne gândim la altceva!), sau și-a creat singură un obiectiv profesional (cum își crease și procurorul-șef Onea, la Prahova, însă situațiile nu sunt congruente!) pe care crede că-l va atinge obținând condamnarea lui Sandu Victor – fost director general și președinte C.A. al Administrației Naționale „Apele Române”.

că Sandu Victor, dacă nu reușește să-și mute judecata oriunde în altă parte decât la Bacău, din fieful lui Vamanu & Co (unde „Co” pare să reprezinte, cam toți judecătorii din peretele A.B.A. Siret și din vecinătatea domiciliului său, dar și procurorii și polițiștii din Bacău, cu prietenia cărora se laudă) are mari șanse să primească la fond o condamnare cu executare (la naiba cu probele care nu confirmă faptele! Și Cioacă a fost condamnat fără cadavrul Elodiei… și Sandu poate fi condamnat fără existența mitei!). Nici apelul nu-l salvează, că dă peste judecătorii de la Curtea de Apel Bacău, care pe măsurile preventive l-au condamnat în avans!

Cum spuneam, pare că Apele Române sunt din nou calamitate și au inundat sediile instanțelor și ale Parchetului D.N.A. din Bacău, până sus, pe la buzunare, sau și mai sus, până la norii promovărilor profesionale. Deh, trăim vremuri tulburi!

Îmi amintesc de anii 2009 – 2012, când pe câte-un dosar penal de PSD-ist celebru, cu nenumărate și groase volume, se cățărau judecători și procurori până la cele mai înalte structuri, pentru unii inventându-se examinări orale, după ce le picau pe cele scrise (vezi celebrul caz al judecătoarei Simona Encean de la Curtea de Apel București, ajunsă la Î.C.C.J. printr-o suspectă „ușă din dos”, după câteva condamnări cu iz de inserție malignă, teleghidate din spectre obscure – știe dumneaei exact de unde)!

Lumea de azi, oameni buni, este împărțită. Dacă ai puțin noroc și „orientare”, te califici la călăi! Dacă nu, te zdrobești odată cu celelalte victime, iar asta pare să fie starea contemporană de normalitate!

Iustum est bellum quibus necessarium, et pia arma ubi nulla nisi in armis spes est. Genideus dixit!

Ușor re-interpretat: „Războiul este drept pentru aceia care au nevoie de el, iar armele sunt legitime dacă ele pot garanta succesul”. Nici romanii nu mai sunt azi, ce erau odată!

GRUPUL DE INVESTIGATII MEDIA