Latest news

ARHIVA

TV NEWS BUZAU – STIRILE CARE CONTEAZA-VIDEO

TV NEWS BUZAU – TOCATORUL DE STIRI

TV NEWS BUZAU – OMUL ZILEI

TV NEWS BUZAU – EMISIUNILE CARE CONTEAZA!

TV NEWS BUZAU – ALTERNATIVE CULTURALE

TV NEWS BUZAU – INTERVIURI ALTFEL

TV NEWS BUZAU – SAPTAMANA ASTRELOR

TV NEWS BUZAU – COCKTAIL POLITIC

TV NEWS BUZAU – SPORTUL LA ZI

Etichetă: Rezist

Mişcarea #rezist, programele ReStart, recruţii români, Seviciile si Societatile discrete – pentru “remodelarea societatii”

Mişcarea #rezist, programele ReStart, recruţii români, Seviciile si Societatile discrete – pentru “remodelarea societatii”

La Bucureşti, în cadrul operaţiunii ReStart (care se substituia mai amplei „Open Government”, căci ataca structurile statului, nu doar le „des­chidea“), Chris Worman a „înscris” pe site-ul www.restartromania.ro (azi inactiv), platformă găzduită de Hotnews (publicaţie bănuită de legături cu S.R.I.) aproa­­pe 150 de „proiecte distincte”, anunţând premii de câte 5.000 de dolari pen­tru românii cu cele mai bune idei „anti-corupţie” şi de „schimbare”. Având din start promovare din partea altor activişti, cu vechi ştate soroşiste, mai mult de 2.000 de români şi-au creat profiluri publice perso­nale pe site. În primele şase luni, au fost făcute 200.000 de vizite pe site.

Ruxandra Popa, activistă angajată de Worman ca P.R. la TechSoup (care lucrase înainte la Ong-ul austriac „S.O.S. Satele Copiilor”, ca şi la agen­ţia ame­ricană evreiască D.D.B. Worldwide), spunea la începutul lui august 2011 că în urma campaniei de teasing „”Vreau să fiu de vină!” ce anunţa lansarea proiectului ReStart România, 14.880 de români şi-au asumat „vina” (intenţia) de a lupta pentru o schimbare în comunitatea în care trăiesc. Am văzut că Gitenstein anunţa peste un an că au strâns 140.000 de luptători.

Până pe 15 septembrie (2011) – mai zicea -, orga­nizaţiile non-guverna­men­ta­le, antreprenorii sociali, programatorii sau pur şi simplu oamenii care s-au săturat să aştepte ca sistemul să devină de la sine mai eficient şi mai puţin corupt, pot să vină cu soluţii proprii la pro­ble­mele cu care se confruntă şi să le adauge pe platforma ReStart… Cele mai bune 10 idei sunt implementate şi transformate în platforme online (organi­za­ţii site tip Resistance), ajutate să se dezvolte şi să devină cunoscute, iar 5 dintre ele vor primi granturi în valoare totală de peste 25 000 de dolari” (P.R.-ista TechSoup) [1]

Într-adevăr, cinci câştigători au primit fiecare câte 5.000 U.S.D. de la fundaţia fiicei celui mare filantrop „atlantist“ din lume, adică de la French American Charitable Trust (F.A.C.T.), condusă de Diane V. Feeney, fiica ex-mi­liardarului Chuck Feeney, un american care a fondat The Atlantic Philan­thropies, cheltuind pe donaţii şi granturi 8 miliarde de dolari SUA. Chuck Feeney s-a remarcat ca apropiat de bilderberghienii noii ordini mondiale Bill Gates şi Warren Buffett, ca şi ca membru al societăţii iniţiatice The Sphinx Head Society (în care sunt membri mulţi potentaţi americani), sau cu uri­a­şele donaţii mai speciale, cum ar fi către Rhodes Trust (mama societă­ţi­lor globale actuale), pentru a înfiinţa „un nou Institut Atlantic”, ori donarea de 177 milioane de dolari către University of California din San Francisco pentru a crea institutul de control mintal Global Brain Health Insti­tute, cu scopul declarativ de „a stopa creşterea precipitantă a demenţei prin in­stru­irea şi conectarea unei noi generaţii de lideri din întreaga lume ”[2].

Chuck Feeney este totodată modelul lui Antonis Schwarz[2a] milio­na­rul care a finanţat indirect grupul românesc #Declic, principalul promotor şi instigator organizat şi sistematic al mişcării #rezist

Printre câştigătorii români ai operaţiunii ReStart Romania a am­ba­sa­dorului Gitenstein s-au aflat şi viitori susţinători ai mişcării #rezistCodru Vrabie (un activist finanţat şi format de Fundaţia Soroş & co) şi Elena Calistru, care a înfiinţat, cu această ocazie grupul Funky Citizen.

Câteva elemente din traseul lor pre şi post ReStart – Gitenstein

Vrabie era un tânăr cu studiile superioare abandonate la facultatea politehnică TCM din Bucureşti când i-a surâs şansa. Fundaţia Soros pen­tru o Societate Deschisă din România i-a oferit mai întâi, o bursă de sprijin fi­nanciar pentru a participa la Şcoala de vară Justice and Power in Transi­ti­ons Societies, organizată în mai 1994, la Cortona (Italia), de Institut für die Wießenschaften vom Menschen din Viena. „Ceva s-a întâmplat acolo, pen­tru că Vrabie a primit imediat o altă sponsorizare din partea Fundaţiei Soroso bursă completă pentru perioada studiilor de licenţă la Universita­tea Ame­ri­cană din Bulgaria (A.U.B.G.), în perioada august 1994 – mai 1998. A.U.B.G. e o universitate particulară, cu taxele anuale care se ridică azi la circa 15.000 de dolari americani… Vrabie se mândreşte public cu bursa primită de la Soros, spunând că « fără bursele de studii, nişte mii de studenţi români, extrem de capabili, ar fi rămas nişte mediocri şcoliţi după manuale în­ve­chite, de profesori retrograzi»” [3]. Nu-şi pune problema şi invers: că nişte studenţi mediocri, fără un viitor strălucit profesional în viaţă sau fără vocaţie, au putut fi racolaţi de ONG-ismul internaţional de meserie şi de interese suspectecare a pom­pat bani în ei până i-a format şi umplut de doctrină şi de diplome. În 1997, Codru Vrabie face şi un curs la universitatea de stat din Ohio, SUA.

Începând din august 1998 – spune Vrabie într-o declaraţie de in­te­­rese – am participat la zeci de conferinţe naţionale şi internaţionale, în cali­tate de reprezentant al organizaţiilor neguvernamentale cu care am lucrat – transportul, cazarea şi masa au fost aproape întotdeauna suportate de organizatori, fiind finanţate de donatori internaţionali precum Open Society Foundation Institute (fundaţia lui Soros), U.S.A.I.D. – agenţia S.U.A. ce acţio­nea­ză coordonat cu C.I.A., East-West Parliamentary Practice Project (E.W.P.P.P.), Ong-ul de la Amsterdam susţinut din S.U.A. de Fundaţia Ford, Phare etc.”. Primul lui loc de muncă primit în 1998 de activistul Codru Vrabie, a fost la Fondul pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (F.D.S.C.-ul lui Karen Fogg), apoi a fost consultant la Forumul Român pentru Refugiaţi, iar în iunie 1999, devine coordonator de programe la Centrul de Resurse Juridice, un pui al fundaţiei lui Soros în România, adică afiliat cu Soros Open Network (S.O.N.), pentru ca din 2002 până în februarie 2011 să ajungă şi la filiala din România a Transparency International, unde a ocupat, pe rând, funcţiile de expert, coordonator, di­rec­tor adjunct şi, din 2005, o poziţie în board-ul direc­tor (fiind şi director exe­cutiv interimar o vreme), timp în care activa şi pe la alte Ong-uri mai mici, ca instructor…………………!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Din această poziţie de şef la supra-ONG-ul transnaţional Transpa­ren­cy, din iulie 2007 Vrabie era numit de Senatul României, ca „repre­zen­tant al organizaţiilor societăţii civile“, în Consiliul Naţi­onal de Integritateor­ganism dea­su­­pra ANI, autoritate de control a demnitarilor. În această poziţie se afla Vrabie când s-a înscris în operaţiunea ReStart România – Resitance a ambasadei S.U.A., în 2011. Între timp, el şi-a făcut şi propria asociaţie, European Ambassador Schools Pro­gramme (E.P.A.S.), de la sau „Şcoala Ambasador a Uni­unii Eu­ropene”, cum i-a mai zis). Din februarie 2011 se lipise şi de programul principal al Fundaţiei Marshall al Statelor Unite pentru Europa, numit Marshall Memorial Fellow­ship, pentru care Vrabiedevenit important în schema americanilor, făcea selecţia aplicanţilor de burse din România, Moldova şi Ucraina care vor să facă parte din „nouă generaţie de lideri europeni pentru relaţiile transat­lantice“, instruiţi în programul S.U.A.

Codru Vrabie era deja un agent de influenţă al S.U.A., am putea spu­ne, deci, când, în noiembrie 2011, câştiga unul din premiile de 5.000 de dolari din ReStartul ambasadei S.U.A. şi era selectat de aceasta să dez­vol­te platforma-site web BursaŞpăgii, „proiectul“ său, spunând că va face o hartă unde va arăta locurile unde nu se plăteşte şpagă în România. Proiectul „Bani Pierduţi“ (devenit platforma social-web site, datorită operaţiunii ReStart) a câştigat şi el 5.000 de dolari, fiind avansat de favorita lui Gitenstein, Elena Calistru de la grupul Funky Citizens, chiar atunci în­fi­ripat, dar a fost împărţit ulterior cu Vrabie, când au început să curgă finan­ţă­­rile masive pentru promovarea lui. Oficial, „Funky Citizens” (Cetăţeni Înfri­co­şaţi) s-a format în 2012, chiar în cadrul operaţiunii ReStart a amba­sa­dei S.U.A., fiind for­mat din Elena Calistru, preşedinte şi colegă cu Vrabie la Transparency International RomaniaAlina Calistru, vice şi soră a primei, Livia Jelea, „cea mai bună prietenă“ a surorilor, vice şi responsabilă cu financiarul, plus, ulterior, Cosmin Pojonaru, ONG-ist din 2005 la aso­ciaţia „Oricum” – uşor pro­gre­sistă şi aso­ci­ată FDSC, ca şi semnatară de scrisori publice tip #rezist -, ab­solvent de Ştiinţe Politice ca şi Elena Calistru).

Banipierduti.ro, devenit apoi banipublici.ro, vrea să demonstreze că autorităţile române nu sunt bune să adminis­tre­ze fon­durile pe care le au, ba chiar că „prin proasta administrare şi prin corupţie“, banii sunt furaţi (speech-ul Elenei Calistru în faţă lui Gitenstein, Worman, Ben-Horin şi a repre­zen­tan­ţilor unor mari corporaţii străine, în 5 noiembrie 2011). Deoarece Calistru şi Vrabie erau şi colegi la Transparency, ei şi-au unit echipele, conducând împreună proiectele şi dezvoltând şi multe altele, pe grant-uri venite de la marile ONG-uri şi fundaţii transnaţionale.

În 2014, grupul lui Vrabie (Epas) s-a unit chiar oficial cu Funky Citizens, acest din urmă grup fiind, dintre toţi câş­ti­gă­torii, cei mai învede­raţi perpetuatori în timp ai „civic resistance“, iar din ianuarie 2017 înver­şu­naţi promotori ai protestelor #rezist. De fapt, Transparency Inter­na­tional, de unde erau Calistru şi Vrabie atunci, în 2011, făcea cărţile, la ve­dere, la O.N.U., din 20 septembrie 2011, în operaţiu­nea „Open Govern­ment Partnership“, împreună cu Open Society Founda­ti­ons (a lui George Soros), Carter Center, National Democratic In­stitute (N.D.I.) al S.U.A., şi de Natural Re­­­source Gover­nan­ce Institut, un ONG de la Washigton condus de către evreul Daniel Kauf­mann, de la Banca Mondială, membru al think-tank-ului Broo­kings Insti­tu­tion, din care făcea parte şi ambasadorul Mark Gitenstein[ (a se ve­dea pagina 76, de la capitolul Pactul „Coaliţiei O.N.G. marca Soros cu guvernele).

Cele cinci proiecte câştigătoare au fost Bani Pierduţi (Codru Vrabie), Piaţa de Şpagă (CalistruFunky Citizen), Cine ce a Promis (Nicoleta Chiriţă, coordonator de proiecte la ONG-ul CeRe, un „pui” Son al Fundaţiei Soros – despre pro­mi­siunile din campaniile electorale), MedAlert (activistul Vlad Mixich şi politicianul Vlad Voiculescu, viitor ministru al Sănătăţii în 2016 în guvernul Cioloş şi membru în Plus, partidul acestuia, site despre corupţia din sistemul de sănătate de stat, combătut astfel, în favoarea celui privat) şi „Plantăm fapte Bune”, al asociaţiei EcoAssist (cu o Hartă a Defrişărilor), dar această EcoAssist, ONG ecologist, de fapt, avea să devină membră a fun­daţiei „Volum”, la rândul ei o susţinătoare a preşedintelui Iohannis, din 2015, şi apoi asociată cu O.N.G.-urile susţinătoare ale mişcării #rezist. Fundaţia „Volum” este şi o participantă la întrunirile „Human Resour­ces Club”, clubul şefilor de personal al marilor corporaţii transnaţionale din România, care implică angajaţii corporatişti în „vo­luntariat şi corporate social responsibility”[4].

Prima gală ReStart Romania a avut loc în 5 no­iem­­brie 2011, când au fost selectaţi câştigătorii şi „proiectele” lor de agitare-trezire civică a popu­laţiei, operaţiunea continuând cu un vârf în 12 octombrie 2012, şi, în umbră, şi după părăsirea postului de către Gitenstein, în decembrie 2012.

Dar cine au fost sprijinitorii locali din umbră ai proiectului? O spune chiar Ben-Horin în finalul articolul din decembrie 2011 din „Huffington Post”: „Permiteţi-mi să-i dau ultimul cuvânt lui Radu Moţoc, director al pro­gramelor pentru Fundaţia Soros România şi care a observat îndeaproape ReStart România încă de la înce­­puturile sale: « Cu ReStart Romania, spiritul este cu siguranţă acelaşi » (ca la re­vol­ta din 1989). Ceva absolut unic în peisajul actual. Poţi simţi un anu­­mit etos – « contăm, putem face lucruri  – care altfel scăzuse în ultimii ani. Ini­ţi­a­ti­ve precum ReStart Romania demonstrează că indivizii şi gru­purile civice sunt încă acolo şi sunt dispuşi să sfideze majoritatea cinică şi să acţio­ne­ze pentru binele public. Lăsaţi-i să se conecteze, să-i inspire şi să îi aducă şi pe alţii, şi am putea chiar să vedem că apare un nou tip de majoritate »”.

Cu alte cuvinte, oamenii Fundaţiei lui Soros, cu cele aproape 20 de O.N.G.-uri pui ai ei, au stat aproape de operaţiunea ReStart România. În plus, finanţatorul principal al operaţiunii a fost „Cee Trust” (grupul cu centrul la Varşovia, din care face parte şi Fundaţia Soros).

Iar Radu Moţoc nu numai că a fost din anii ’90 director de pro­gra­me la Fundaţia Soros (Fundaţia pentru o Societate Deschisă), dar la Tech Soup Romania este, din 2012, şi Executive Vice President, adică nr.2 după Worman. Totodată Moţoc este membru şi în board-ul Centrului de Resurse Juridice (pui al Fundaţiei Soros), ca şi al Fundaţiei Pact, adică la acele ONG-uri care susţin deschis mişcarea #rezist din 2017. În plus Moţoc a activat şi la ActiveWatch şi Pro Democraţia, alte susţinătoare #rezist. În board-ul „Tech Soup Romania” se mai află şi Andrei Pogonaru (proprietarul Esplanada Mall, de la Obor), fiul bancherului Florin Pogonaru, acesta din urmă fiind un susţinător în politică al lui Sebastian „Tianu” Burduja, fiului prietenului său, bancherul Marinel Burduja [5]. Ori Tianu Burduja este, prin Asociaţia Pact (Platforma Acţiunea Civică a Tinerilor, alt ONG decât fundaţia Pact), un susţinător zelos al protestelor #rezist.

Într-un alt articol, „Instigatorul Şef” de la Tech Soup, Ben-Horin, dez­văluie şi numele altor activişti români implicaţi în operaţiune, ca şi una din întâlnirile sale cu ambasadorul Gitenstein pentru implementarea ReStart, la Bucureşti, în martie 2012: „Organizaţia mea, TechSoup Global, simte deopotrivă atât posi­bi­li­tatea, cât şi tensiunea. În România, condusă de partenerul nostru local (Chris Worman), am condus cu mare succes provocarea pentru o guver­nare deschisă şi pentru anticorupţie, cu cel mai înalt nivel de susţinere din partea ambasadorului american Mark Gitenstein. Ambasadorul Gitenstein a motivat ambasadorii americani din toată Europa Centrală şi de Est să so­licite astfel de provocări (precum în România) şi în ţările unde activează şi a motivat Departamentul de Stat al S.U.A. să ofere asistenţa financiară. Dar s-ar putea să-l fi dezamăgit puţin. Văzând entuziasmul său şi entuziasmul ambasadorului din Slovacia al S.U.A., Tod Sedgwick, a trebuit să răspund că, în consideraţiile noastre strategice din San Francisco, Cali­fornia, vedem nevoia de a construi mai întâi o infrastructură tehnologică solidă (a activismului în aceste ţări), de pe care, eventual mai târziu, putem lansa sute de provocări. Dar ambasadorii îmi spuneau: « Fii mai agresiv! », în timp ce eu le răspundeam: « Aşteptaţi»…

Întorcându-ne la hotel ne-am oprit la biroul TechSoup România, unde partenerul nostruChris Worman, ne-a prezentat (activistu)lui Vlad Atanasiu. Vlad reprezintă partea de tensiune a spectrului. El face parte din colectivul care conduce (O.N.G.-ul) Centrul de Resurse pentru Organizaţii Stu­denţeşti (C.R.O.S.) şi care este partenerul „TechSoup România” în Educaţia ReStart, o provocare care are ca scop aruncarea în aer a sistemului de în­văţământ superior din România, pe care Vlad l-a perceput ca fiind scle­ro­­­tic şi sufocant al imaginaţiei, talentului, inovaţiei şi învăţării reale. Colectivul lui se sprijină pe banii primiţi companii precum Kraft [compania america­nă lider în România pe piaţa de cafea, ciocolată şi biscuiţi], care recunosc că sunt mai multe şanse de a găsi talente inovatoare în rândul participan­ţi­lor la programul lui Vlad.

Vlad este mult mai agresiv (scrappy); el trăieşte schimbarea, aşa cum se spune. I-aş compara etosul cu cel al mişcării „Occupy”, cu di­fe­­renţa că grupul lui Vlad este mult mai concentrat şi orientat spre rezultate. Citeşte teoria managementului, dar lucrează ore îndelungate pentru plăţi mici, dolari pentru a face diferenţa astăzi. În acest fel, el se află pe aceeaşi lungime de undă cu organizaţia bosniacă ZastoNe („De ce nu?”) şi cu „DokuKino” din Serbia (de fapt, din Croaţia, parte din ReStart-ul propa­gan­dis­tic pro-occidentalizare prin videoactivism, creat în 2007 la Zagreb – n.a.), ce cola­borează cu O.N.G.-uri­le din Balcanii de Vest pe proiecte social media”[6].

Vlad Atanasiu de la Centrul de Resurse pentru Organizaţiile Studen­ţilor (C.R.O.S.), cum îl prezintă Ben-Horin, era de fapt un băiat care renunţase la terminarea unei facultăţi tehnice de stat (T.C.M. la Politehnica bucureş­tea­nă), pentru ca la 21 de ani, în 2008, să înfiinţeze acest C.R.O.S., numit şi „Universitatea Alternativă”, pe care a „absolvit-o” şi hiper-activistul #rezist Florin Bădiţă, frecventându-o în perioada 2014-2017. „TechSoup Romania” demarase în noiembrie 2011 un parteneriat cu CROS-ul lui Vlad Atanasiu, numit ReStart În Educaţie (având acelaşi nume şi pe contul propriu de Facebook), sau Cros Started, cu platforma web restartedu.ro, devenită nefuncţională în timp, deşi la finele lui 2016 avea să se reia ope­raţiunea, ca Re:Start România, axată pe educaţia alternativă susţinută din S.U.A., însă cu alţi protagonişti: afaceristul evreu Dante Stein, Adrian Curajfost ministru al Educaţiei în guvernul Cioloş (dar conectat şi la Clubul de la Roma, la Banca Mondială, la Comisia Fulbright a S.U.A. pentru România şi la unele think-tank-uri europene, ca fost tehnocrat la Bruxelles), şi mili­tan­ta #rezist Oana Pellea.

Cu Vlad Atanasiu, care se împrietenise cu agenţii ambasadei S.U.A., adică cu Worman şi cu Ben-Horin, au organizat mai întâi, în 2012, o şcoală de vară la Cluj, apoi mai multe tabere sau conferinţe RestratEdu până prin aprilie 2017. În ReStart Edu Camp se întâlneau activiştii oengişti (circa 65% dintre participanţi), cu oameni de afaceri (20%), finanţatori (5%) şi diverşi freelanceri din media. Taberele Restart Edu (Camp), de câte 3 zile şi desfăşurate în 2013, 2014, 2015 şi 2016, semănau cu taberele Crim ale Miliţiei Spirituale, fiind însă doar cultivatoare de idei neoprogresist-contestatoare, nu şi anarhiste, pre­cum cele ale Miliţiei lui Mihai Bumbeş, un promotor #rezist radical, duşman (hater) al autorităţilor şi al statului, din principiu.

Conceput iniţial ca un parteneriat între Romanian-American Foun­dation (cea bugetată de Congresul S.U.A.), „TechSoup (antamată de amba­sa­da S.U.A. şi Departamentul de Stat american), C.R.O.S. (Universitatea Alter­na­ti­vă) şi corporaţia americană Microsoft (prin reprezentanţa din România) [7]acest „Restart În Edu­caţie” vrea „transformarea educaţiei româneşti prin inovare”, deşi în taberele sale pare că ac­ţi­o­na mai degrabă pentru promo­varea activismului şi modelarea mentală a unor grupuri „tribale” de tineret. De „tribalizarea » aceasta se ocupa la taberele ReStart Edu un anume Jean-Baptiste Odobeştianu (auto-numit şi Manitou, adică Marele Spirit în religia amerindienilor), cu metoda sa „Totem“ care promovează „activis­mul în educaţia non-formală“, folosind ritualuri şi elemente ancestrale tribale pentru că astfel „ritmul individual se împleteşte cu cel al comunităţii”.

Metoda „Therapy Of Tribes Educating Minds” (Totem) este dez­vol­­­­tată de Odobeştianu-Manitou împreună cu Ana-Maria Anghelescu, an­tro­polog şi sociolog apropiat de F.D.S.C. (ONG-ul creat de Karen Fogg, ce ad­ministrează fondurile CEE Trust-Soros în România) şi presupune „re­ci­cla­rea“ individului şi „dezvoltarea personal”, folosind intrarea grupului cu care se lucrează într-o stare „de vrajă” şi „fascinaţie” similare hipno­zei, prin folo­si­rea unor instrumente de percuţie (tobe) cu ritmuri exotice. Scopurile metodei Totem pot fi multiple, dar este folosită în primul rând ca metodă alternativă de team-building (construirea echipei), prin edu­care emoţională şi „cunoaşterea participanţilor prin intermediul sunetelor, identificarea propriei poziţii în grup, poziţionarea faţă de ceilalţi membri ai grupului, identificarea diadelor şi triadelor din grup şi lucrul pe armoni­za­rea cu grupul. Sesiunile pun accent pe abordarea elementelor esenţiale funcţionării unui „trib vechi” şi integrarea acestora în optimizarea funcţi­o­nării grupului se abordează conceptul de leadership, facilitând experi­en­ţe prin care membrii grupului pot prelua conducerea ”[8]. Totodată, metoda Totem inculcă „spirit civic, fairplay şi nediscriminare, lucru în echipă ca nu­cleu de funcţionare”, spune Ana-Maria Anghelescu, formatoare la tabe­re­le Restart Edu, alături de Odobeştianu-Manitou (zis şi Şamanul).

Modelarea mentală – pe care o numeau „Coding ReStarter”, co­darea restartului – s-a desfăşurat tot timpul celor trei zile cât dura o tabără Restart Edu. În tabăra din 26-28 august 2016, de exemplu, din munţi, de la Podul Dâmboviţei, participanţii, activişti în formare, aveau dimineaţa „mic dejun conştient“, ziua un „prânz conştient”, iar seara o „cină conştientă“. La ora 11 aveau, timp de 2 ore, „conectarea grupului”, la 1430 începea „Călă­toria Comunităţii”, la 1630 dezbaterea „Ce e relevant pentru noi acum?”, în care erau lămuriţi de către instructori, iar noaptea, după ora 21, în­ce­pea „Drumming”, adică tobe, cu şamanul Odobeştianu-Manitou. În timp ce ma­­jo­ri­tatea restartaţilor, adunaţi în jurul unui foc, bat din tobe conduşi de către Odobeştianu, restul sună din alte instrumente de percuţie (africane, amer­indiene sau asiatice) sau bat din palme.

În această „muzico-terapie” sau „laborator nonformal” (sau, poate, „spălare de creiere ”[9]), „Marele Spirit” Odobeştianu strigă destul de des un cuvânt fără nici un înţeles pentru ceilalţi, dar toţi îl repetă în cor, într-un fel de atmosferă războinică, cu strigăte, interjecţii şi gestică primitiv-păgâ­ne improvizate, grupul transformându-se într-un trib al „restarţilor”, iar in­di­vizii fidelizându-se tribului şi ataşându-se „valorilor” luiCare „valori”? Cele ale instructorilor, care s-au dovedit a induce unor asemenea tabere un caracterul boem, progresist şi „revoluţionar”, cum a fost şi cea din 2016, ultima, căci din 2017 activiştii nu au mai avut timp de aşa ceva, trebu­ind să stea pe străzi la protestele occupy-#rezist. Printre instructori au fost şi reprezentanţii unor organizaţii fantoma­tice ce promovează „gândirea divergentă“, critică şi leaderhipul, spi­ri­tu­a­li­tatea şi meditaţia, dar şi Suzana Dobre, „constructor-asistent în educaţie” de la Romanian-American Foundation (sponsor) sau agitatorul #rezist Vlad Dumitrescu, „Ongist convins” de la Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC / Karen Fogg şi „fondurile Soros” de la Cee Trust), „facilitator de experienţe, animator şi mişcător”.

În plus, la aceste tabere Restart Edu venea şi reprezentantul editurii Sigma (precum o anume Andreea Negreţ), editura celebrului Boris Singer, un domn evreu care, pre­ferat din anii ’90 de către ministerul Edu­caţiei, a editat, pe banii Băncii Mondiale şi ai statului român, pe lângă manualele obiş­nuite ne­cesare învăţă­mân­tu­lui, şi multe manuale controversate de „is­torie alter­na­tivă” a României [10], prin care elevii din clasele a XI-a şi a XII-a erau înde­păr­taţi de istoria „patriotică“ românească, în favoarea unei vizi­uni ideo­lo­gice „globaliste”, de diminuare a valorilor naţionale, ba chiar de în­vi­nu­­i­re a aces­tora şi de discreditare a unor vechi eroi naţionali români. Iar în ultima zi, de la 10 la 1130, par­ti­cipanţii la taberele Restart Edu aveau în program „Action Planing”, adică „tribul” îşi primea ultima codare mentală a viitoarelor lui acţiuni în societatea transformată în câmp de luptă.

Cu toate finanţările marilor corporaţii şi bănci (precum ING), CROS (Centrul de Resurse pentru Organizaţii Studenţeşti – Universitatea Alter­na­­­tivă), o universitate ile­ga­lă, de fapt, în care studenţii erau şi profesori, în ace­­laşi timp, avea să agonizeze, de fapt, cam din 2014, dar americanii aveau să găsească noi actori, uniţi în ceea ce s-a chemat Coaliţia pentru Edu­ca­ţie, realizată în iunie 2015 cu mai multe ONG-uri. Această Coaliţie / Fe­de­ra­­ţie are drept „colaboratori” chiar programul Restart în Educaţie (adi­­că ReStart-ul comandat de ambasadorul Gitenstein) şi Centrul Pentru Politici Edu­ca­ţi­o­nale, ONG creat în 2014 tot în cadrul operaţiunii ReStart a S.U.A., cu aju­to­rul Băncii Mondiale, iar „Coaliţia” ca finanţatori F.D.S.C.-ul, care îi distribuie fonduri de la marele fundaţii americane (CEE Trust) şi „norvegiene” (EEA Grants), ca şi pe Romanian-American Foundation.

Aşa că activistul Vlad Atanasiu cu CROS-ul lui s-a pierdut aproape de tot în peisaj, dar nu de tot. A fost ţinut pe linia de plutire cu alte „pro­iecte”. Predă la Entrepreneurship Academy, o „şcoală” din Bucureşti acre­di­tată în Olanda, fiind o afacere 100% controlată de ING Bank, puternica bancă olandeză care colaborează cu TechSoup a ambasadei S.U.A. Vlad Atanasiu, prietenul lui Worman, este şi „facilitator”: adu­nă lumea oengistă la şedinţele D’I.N.N.O. Lab („laboratorul de soluţii cre­ative la proble­mele comunităţii”), prin muzeele din Bucureşti, la discuţii unde cere acti­viş­tilor să facă „ceva pe bune”. Acest „Lab” este creat formal din 2013, în timpul operaţiunii ReStart România, de către C.R.O.S.-ul lui Atanasiu în aso­ci­ere cu „revista urbană” (neoprogresistă) de tineret SUB25, cu „sprijinul financiar„” al Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe (CEE Trust), unde varsă bani şi fundaţia familiei Soros, prin Fundaţia pentru Dezvol­tarea Societăţii Civile (FDSC), „noul Soros” din România. S.U.B.25 – susţinută de banii CEE Trust – promovează şi Miliţia Spiri­tu­a­lă, ONG-ul anarhiştilor lui Mihail Bumbeş, componentă a protestelor stradale #rezist, iar D’INNO Lab – Vlad Atanasiu organizează multe din evenimente îm­preună cu Funky Citizens, ONG-ul cel mai iubit de ambasadorul Gitenstein. Funky Citizens devenise, din 2012, ONG pilot pe „Resistance” made in U.S.A. pen­tru România. Iar „Resistance“-ul, conceput ca metodă de dărâ­ma­­­re a statelor de către profesorul Gene Sharp de la Harvad, a devenit în România mişcarea #rezist[11].

În primăvara lui 2014, organizaţia E.P.A.S. a lui Codru Vrabie – acti­vis­­tul finanţat şi format de Fundaţia Soroş & co şi preluat de echipa Worman-Gitenstein – a intrat în dizolvare, iar toate „proiectele“ lui s-au transferat că­tre Funky Citizens, inclusiv Vrabie, care „s-a înscris“ în asociaţia Funky C. a Nuţicăi Calistru în februarie 2014 (în 2019 nu mai era acolo), cu rolul de „expert în reforma justiţiei“, pentru un salariu de 1000 de dolari pe lună, bani dirijaţi de Worman-U.S.A.-F.D.S.C. Codru Vrabie făcea parte din 2001 şi din „A.R.C.A. – Forumul Român pentru Refugiaţi şi Migranţi”, o altă organiza­ţie lansată ca pe ţeavă şi menită modelării minţilor românilor, care în 2009 pu­bli­ca împreună cu Fundaţia Soros (adică plătitorul) „rapor­tul Nevoile de in­for­­ma­­re ale imigranţilor în România”, în cadrul proiectului lui Soros „Bun venit în România!”. De aceea, odată intrat în grupul Funky CitizensCodru Vrabie anun­ţa că cifra de refugiaţi din Africa de Nord şi Asia (Siria. Irak etc.) care ar putea fi „cea mai potrivită“ şi „logică“, din punct de vedere economic, pen­tru România, este de „350.000 de refugiaţi, prin raportare la deficitul de 3,5 milioane de cetăţeni [români plecaţi în străinătate] şi la deficitul de 1,5 mi­lioane de oameni de pe piaţa muncii“. Vrabie mai spunea în 2014 şi 2015 că refugiaţii ar putea fi găzduiţi în casele românilor plecaţi la muncă în stră­inătate. Avea să repete, în ianuarie 2017, cifra de 350.000 de refugiaţi pe care România ar trebui să îi primească la televiziunea naţională (TVR), dar în 2016 Vrabie avansase, în numele Funky Citizenscifra de un milion de refugiaţi care trebuie primiţi de România, „ca să ne reparăm economia ”[12].

Această poziţie pro-emigraţionism în România, era una a lui George Soros, Mecena „societăţii civile“ de soldă străină, care viza de ani buni transformarea Europei într-un continent multirasial, pretinzând că „U.E. trebuie să primească un număr considerabil de refugiaţi chiar de pe linia frontului, într-un mod ordonat şi sigur 300.000 de refugiaţi annual. U.E. nu poate supravieţui fără o politică cuprinzătoare a azilului şi migraţiei (se) anunţă o perioada de migraţie intensă în viitor, datorită mai multor cau­ze. Este vorba de criza demografică din Europa şi de explozia populaţiei în Africa, de conflictele militare din regiune şi de schimbările climatice” [13]. Dar oamenii lui Soros în acest ReStart România al ex-amba­sa­do­rului american Gitenstein, au fost mulţi, aproape toţi recruţii lui din România fiind implicaţi şi în această operaţiune şi în susţinerea mişcării #rezist după 2016 (poate doar Alina Mungiu-Pippidi – S.A.R. s-a retras, scârbită). Spre deosebire de Radu Moţoc, preluat direct de la organizaţia lui Soros la cea a lui Worman,activistul Ovidiu Voicu a rămas un jucător dis­cret, din umbră, dar la nivel înalt, fiind preferatul administraţiei S.U.A. în pe­rioada tan­demului prezidenţial Barak Obama-Hillary Clinton.

Ovidiu Voicu conduce Centrul pentru Inovare Publică, un des­cen­dent al Fundaţiei pentru o Societate Deschisă din România. S-a alăturat Fundaţiei lui Soros în 2000 pentru a-i coordona programele de cercetare socială, iar în aprilie 2012 a preluat conducerea nou createi unităţi de politici publice. În 2015, de când Fundaţia (Soros) şi-a redus treptat acti­vi­tăţile (la vedere) în România, Ovidiu şi echipa au continuat activitatea prin Centrul pentru Inovare Publică, pentru a continua moştenirea Societăţii Des­chise la nivel social” (Departamentul de Stat al S.U.A.). Aceasta este descrierea făcută lui Ovidiu Voicu chiar pe web site-ul operaţiunii „Open Government Partnership” a Departamentului de Stat al S.U.A.[14].

Cum am mai arătat, organizaţia pui a Fundaţiei Soros condusă de acest Voicu, Centrul pentru Inovare Publică, este parte a „Coaliţiei“ de O.N.G.-uri româneşti selectate de administraţia SUA în 2011-2016 în programul „Open Government” (a se vedea pagina 77). Apoi a devenit publică in­for­maţia că Ovidiu Voicu se afla practic în subordinea şi solda Depar­ta­men­tului de Stat al S.U.A. Astfel, abia în 2018 a apărut documentul prin care la 27 septembrie 2016, Jennryn Wetzler de la Biroul de Afaceri Edu­ca­ţi­onale al Departamentului de Stat îşi invita colegii să participe la o întrunire „Open Government Partnership“ la care Ovidiu Voicu, spon­so­rizat de către Departamentul de Stat al SUA, le va prezenta situaţia din România. Wetzler îl descria pe Voicu ca pe un dezvoltator al programelor Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă.

Dezvăluirea a apărut după ce organizaţia americană Judicial Watch a dat Departamentul de Stat în judecată, instanţa obligând astfel auto­ri­tă­ţile S.U.A. să facă publice o serie de documente clasificate (secrete), căci guvernul S.U.A. nu este la fel de „deschis” („open”) pe cât pretinde de la alte guverne. Nu este „Open Government” de bună voie, iată, nici măcar în pri­­vinţa acţiunilor pe care le întreprinde privind impunerea „Open Govern­ment” altor state (impunând inclusiv cooptarea unor Ong-uri la actul decizional). Din aceste documente, a reieşit că, sub administraţia Barak Obama-Hillary Clinton, statul american a finanţat din plin Fundaţia lui Soros cu multe-multe milioane de dolari, prin intermediul agenţiei Usaid mai ales, pentru a acţiona în estul Europei, în primul rând în Albania, România şi Ungaria. Potrivit lui Tom Fitton, directorul Judicial Watch, „acest tip de par­teneriat „Open Government” i-a per­mis lui Soros, cel mai mare sponsor al curentelor ne­o­marxiste, să stabilească agenda politică externă a SUA”. Tot­odată, oa­me­nii (sau „agentura”) Fundaţiei Soros, precum Ovidiu Voicu din România, au fost puşi la dispoziţia administraţiei americane [15]. Sursa[16].

Începuturile mişcării #rezist, programele ReStart şi recruţii români ai acestora (2)

https://www.art-emis.ro/analize/inceputurile-miscarii-rezist-programele-restart-si-recrutii-romani-ai-acestora-2

George Soros este un miliardar şi nu ar trebui să primească banii contribuabililor americani pentru a-şi promova agenda de extrema stângă (neoprogresistă şi globalistă, concomitant – n.a.) spre a submina libertatea aca­să şi peste graniţe“, conchidea Tom Fitton de la „Judicial Watch”, exem­pli­ficând cu transferul de 9 milioane de dolari de la administraţia Barack Obama şi agenţia U.S.A.I.D. pentru activităţile politice derulate de organiza­ţi­i­le lui Soros în zona est-europeană, respectiv „Fundaţia pentru o Societate Deschisă” şi „East West Management Institute” prin intermediul campaniei „Justice for All” din anul 2016.

Ca şi în alte părţi ale lumii privind dese­cre­ti­za­rea acestor documente -, o serie de entităţi şi proiecte finanţate de Soros în România sunt, de asemenea, finanţate de guvernul Statelor Unite: „Centrul pentru Jurnalism Independent” (din România – n.a.), care este sus­ţinut de „Institutul pentru o Societate Deschisă” (al lui Soros – n.a.) din New York, a primit recent (2018 – n.a.) 17.000 de dolari şi de la Departamentul de Stat al SUA” („Judicial Watch”). Iar „Centrul pentru Jurnalism Independent” (C.J.I.) este, în România, altă struc­­tură creată de Fundaţia Soros (un „pui” din cadrul Son), care se manifestă deschis şi zgomotos în favoarea protestelor #rezist [1]. C.J.I. este în susţinerea mişcării #rezist aliat cu „Apador-C.H.”, „Fundaţia Konrad Adenauer”, „Open So­ci­e­ty Institute New York” (Soros), „Pro Democraţia”, „Romanian-American Foun­dation”, „F.D.S.C.” sau „Funky Citizens”, de exemplu. De aceea, C.J.I. îl şi susţi­nea public în septembrie 2016 pe Codru Vrabie – ex activistul lui Soros, restarter al lui Gitenstein şi promotor #rezist – ca membru în Consiliul Superior al Magistraturii din România, „reprezentant al societăţii civile“ propus de că­tre „Apador-Ch”. Senatul avea, însă, să îl prefere, în 2017, pe Victor Alistarliderul Transparency International România, în componenţa C.S.M.

Soroşistul nr. 2 din această schemă, Ovidiu Voicu, ca şi O.N.G.-ul său, tot migraţia străinilor din afara Europei o încurajează în România, ca şi Codru Vrabie şi toţi cei asemenea lor, asociaţi ideologic temelor lui Soros şi noţiunii #rezist, căci Centrul pentru Inovare Publică are ca obiective Justiţia, „guvernarea deschisă”, „drepturile mi­gran­­ţilor” de a se stabili în România, educaţia alternativă şi drepturi pentru homosexuali (la pachet cu com­ba­terea re­fe­ren­dumului Coaliţiei pentru Familie din 2018). Şi proiectul „Cine ce a promis” al ReStart România, numit şi „grup social“ şi „platforma online”, un website[2], care promitea să urmărească politicienii, a fost cum am văzut, sus­ţi­nut din spate tot de către un pui al fundaţiei Soros, de către Centrul de Resurse pentru participare publică (CeRe; creat de către Fundaţia pentru o Societate Deschisă în cadrul Soros Open Network / Son). Totodată, CeRe este condus de către activista de cursă lungă Oana Preda (care provine de la Fundaţia Soros, dar activează şi la Fundaţia pentru Dezvol­ta­rea Socie­tă­ţii Civile  .  F.D.S.C. şi la „Fundaţia Pact”, alt pui Soros – „Son“).

Programul TechSoup România

O co­ne­xiune surprinzătoare la organizaţiile lui Soros în cadrul ope­­raţiunii ReStart Romania, continuată sub numele „Programul TechSoup România” din 2014, este Andrei Roth, un afacerist evreo-german repa­tri­at în România din S.U.A., cu o firmă de soft la Cluj. Andrei Roth face parte din board-ul TechSoup România, condusă de Worman, filiala firmei americane din San Francisco, care oferă asistenţă şi produse software gratuit către peste 3.000 de O.N.G.-uri din „societatea civilă” româneas­că (cifra de 3000 de Ong-uri corespunde anului 2019). Oricum s-ar numi programul, ReStart sau TechSoup România, el a demarat în 2011 şi a continuat până în 2019 (cel puţin) cu sprijinul mari­lor fundaţii globale americane asociate pentru Europa est-centrală în supra-O.N.G.-ul „Civil Society în Central and Eastern Europe” (Cee Trust), urmat mereu de Fundaţia Româno-Americană (alimentată financiar de Con­gre­sul S.U.A.), de mari corporaţii americane precum Microsoft, Cisco, Google ş.a.

Andrei Roth este în primul rând fiul tatălui său, George Roth, co­proprietarul firmei de softuri „Recognos”, pe care a înfiinţat-o în 1990 în San Francisco, S.U.A., împreună cu prietenul Kendal George (membru al orga­ni­zaţiei oculte americane „Bohemian Club”), şi al filialei româneşti de la Cluj a acesteia, în care l-au luat asociat de la început (din 2000) şi pe Romeo Macaria, omul din România al lui George Soros în domeniul I.T. Romeo Macaria (care a fost coleg de liceu cu bătrânul evreu Roth, la Cluj, în anii ’70) este un dezvoltator al reţelei Soros ca membru al con­du­­cerii Fundaţiei acestuia „pentru o Societate Deschisă” în România din 1992 şi director al diviziei tehnologice a acesteia, numită Dynamic Network Techno­logies (D.N.T., fostul centru de comunicaţii al Fundaţiei Soros, trans­for­mat în 1997 în companie – primul serviciu privat de Internet din România, lansat de către „Fundaţia Soros pentru o Societate Deschisă” – Romania şi „Open Society Institute”, New York [3]). Romeo Macaria este, din 1994, şi fon­dator al filialei „Clubului Rotary” în Cluj Napoca (Rotary fiind cel mai puter­nic club mondial, „anti­ca­me­ra masoneriei”), în cadrul căruia a deţinut aproa­pe continuu funcţii de conducere, inclusiv cât timp era manager general la Recognos România şi lucra şi pentru fundaţia magnaţilor Soros.

Bătrânul George Roth, un informatician evreu de la Cluj, care ajuns în S.U.A. în 1991 a cerut azil politic (!?), emigrând astfel, fusese pregătit ca pro­grama­tor la cel mai înalt nivel în România comunistă, inclusiv pe cal­cu­latoare I.B.M., nu doar pe româneştile „Felix” (produse din 1983, copii I.B.M.). În S.U.A., unde şi-a făcut publică originea evreiască [4], ceea ce repre­zen­ta un avantaj profesional şi în lumea afacerilor, George Roth[5] a făcut bani cu un soft „curăţător de date financiare” pe care l-a numit Security Universe Manage­ment System (S.U.M.S. ), ce a fost apoi implementat de mai multe mari com­pa­nii de investiţii din Europa şi din S.U.A. În România, Roth beneficiase de înfiinţarea liceelor de informatică în 1971, iar tinereţea îi fusese marcată de legătura cu ma­­te­maticianul evreu Gábor Goldner (numit de cunoscuţi Gabi Goldner şi chiar uneori româ­ni­zat: Gavrilă Goldner), care i-a fost profesor la Facultatea de matematică şi l-a introdus în conducerea Uniunii Studenţilor Comunişti (U.A.S.C.R.) [6], unde a de­ve­nit activist, având şi o ciudată legătură contorsionată cu Securitatea.

După schimbarea regimului, Gábor (Gabi/Gavrilă) Goldner avea să ajungă preşedintele Comunităţii Evreilor din Cluj, iar o audiere a lui George Roth de către o Securitate, în 1987, pare să aibă legătură cu acest mentor al său. Familia Goldner are o ramură şi în Ungaria, iar o prietenă a lui George Roth „fugise la Budapesta” să susţină dărâmarea regimului din România. El, Roth, zice că prietena sa „Încerca să tragă un semnal de alarmă în privinţa dictaturii din ţară, in­tra­se de câteva ori şi la postul de radio american « Europa Liberă ». Ea voia să vorbească cu maică-sa acasă, să vadă ce fac ai ei… Mă suna şi pe mine… Apoi ea a vorbit cu mama ei pe telefonul nostru”.

La Budapesta se afla, deja, de fapt, din 1984, baza „Open Society”pentru estul comunist european, adică a organizaţiei lui Soros, care se în­hămase la dărâmarea regimurilor est-europene. Din 1985 Soros oferise bur­se­le sale în Occident către „esta­blish­men­tu­l“ comunist maghiar şi câş­ti­ga­se la Buda­pesta încredere şi influenţă politică, regimul îndepărtându-se de comunism[7] În repetate rânduri, Soros a confirmat şi personal pentru CNN im­pli­carea sa în dărâmarea co­mu­nis­mu­lui est-european, acţionând din ’84 de la Budapesta [8]. În această acţiune s-au implicat, de la un moment dat, şi o serie de servicii secrete occidentale, ca şi tovarăşa de luptă a lui Soros, Janet Fleischman de la Helsinki Watch, supra-Ong atlantist care lucra cu fundaţia magnatului evreu pentru distrugerea „statelor comuniste”. În acest context, pentru a-şi alia Ungaria, Janet Fleischman susţinea oficial în nu­me­le H.W., la finele anilor ’80, ideea că România discriminează maghiarii[9]. În Ungaria apăruseră, astfel, tabere de „refugiaţi români“, care erau instruiţi să acţioneze pentru dărâmarea regimului din România [10].

În februarie 2004, canalul tv franco-german Arte a difuzat docu­men­­­­ta­rul „Şah mat”, realizat de Suzanne Brandstätter, care demonstra că, la sfâr­şitul anilor 1980, „mai multe operaţiuni ce vizau dărâmarea re­gi­mu­lui din Ro­mânia au fost pla­nificate şi finalizate de către ser­­vicii se­­crete stră­ine, printre care şi cel unguresc”, A.V.O., coordonat de C.I.A. şi K.G.B., în acest sens prezentând şi măr­turia premierului ma­­­ghi­ar din 1989, Miklos Nemeth, care arată că în anii ’80, ser­viciile se­cre­te ungare i-au an­tre­nat pe mem­brii „di­zi­­den­ţei române“ în „tabere din Un­ga­ria” (tabă­ra de la Bicske) şi, tot­o­dată, au recru­tat agenţi pentru alte ser­vi­ci­i stră­i­ne dintre mem­brii apa­ratului de stat român, în frunte cu… ge­ne­ra­lul Victor Athanasie Stăn­­culescu. În ceea ce priveşte această acţiune a serviciilor maghiare, mr. (r) Radu Tinu, şef ad­junct al Securităţii Timiş, a arătat că încă din anul 1988, în momentul în care Bush şi Gorbaciov şi-au dat mâna, Se­curitatea ştia că ruşii şi ame­ricanii acţionează pen­tru în­lă­tu­ra­rea lui N. Cea­u­şes­cu, iar că ceea ce a declarat pre­mi­erul ma­ghiar des­pre „an­tre­na­rea rezistenţei româneşti în Un­ga­ria“, este ade­vă­rat: „Tabăra era la Bicske, în Ungaria. Am reuşit să infiltrăm aco­lo trei in­for­ma­tori, aşa că ştiam tot ce miş­ca” [11].

Ungaria o terminase cu comunismul clasic din decembrie 1988, iar în 1 iulie 1989, preşedintele american George Bush a vizitat Budapesta. „Cu puţin timp înainte de sosirea oaspetelui, în zona de primire şi-a făcut apa­riţia un grup de câteva sute de oameni cu steaguri ungureşti şi lozinci mari cu text revendicativ: « Vrem Ardealul », « Ardealul este al Ungariei »… Refugi­aţii din România erau prezenţi în număr mare, în grupuri bine or­ga­­nizate, la toa­te manifestările cu caracter antiromânesc” [12]. „Refugiaţii” români din Ungaria anilor ’90 erau reuniţi în organizaţia „România Liberă”, condusă de sportivul român Dorin Staicu din 1989, care avea să relateze mai târziu: „La preluarea funcţiei, am fost pre­zentat de fostul preşedinte (al organizaţiei – n.a.) au­to­ri­tăţilor maghiare, ofiţerului po­litic al Am­ba­sadei S.U.A. – Tom Lynch, ofiţerului politic al Ambasadei Austriei – Dr Spitzer, secretarului po­litic al Am­basadei Angliei – Jonathan Staneman şi secretarului politic al Ambasadei Canadei – John di Gangi… Bănuiesc că re­pre­zentanţii amba­sa­delor men­ţio­nate erau membri ai serviciilor secrete din ţările lor, deşi titulatura oficială era ofiţer sau secretar politic” [13].

Acest lider al refugiaţilor politici din România în Ungaria, Dorin Staicu, s-a opus să semneze celebra „Declaraţie de la Budapesta” în iunie 1989, fapt care i s-a cerut nu numai de diriguitorii din Ungaria, dar şi la Congresul Solidarităţii din Polonia, „unde trebuia să declar că Transilvania este pă­mânt unguresc”. A fost ameninţat atunci de conspiratorii anti-români şi l-a sunat atunci pe liderul romanilor din exil, Ion Raţiu, care i-a susţinut decizia şi a reuşit să îl extragă clandestin din Ungaria şi să îl ducă în Olanda. Dar alţi „refugiaţi din România” au continuat să facă de la Budapesta jocul K.G.B.-A.V.O.-C.I.A., mulţi dintre refugiaţi fiind, de fapt, maghiari transilvăneni, cărora le erau folo­si­te cu cinism sentimentele naţionale, într-un joc mai mare. Şi prietena lui George Roth, de exemplu, a rămas în continuare o lup­tătoare împotriva României comuniste, şi a ajuns ulterior în S.U.A., unde în 1991 i-a făcut o „invitaţie” şi lui Roth, care a rămas în S.U.A. ca „azilant politic”, deşi comunismul căzuse în România din decembrie 1989. Nu vrea să dea numele prietenei, căci nu are acordul ei (G. Roth, Silicon Dream).

După câteva luni de şomaj, bătrânul Roth se angajează la Effec­ti­ve Solutions (E.S.I.), o firmă care se ocupa cu aplicaţii bursiere pentru piaţa financiar-bancară, unde a produs, aşa cum am arătat, acel soft cu­ră­ţător de date financiare, pe care l-a numit Security Universe Ma­nage­ment System (S.U.M.S.), pus în slujba unor giganţi bancari precum Citicorp, Merrill Lynch, Morgan Stanley, JP Morgan, Bank of New York, Chase Manhattan etc. Lucrează apoi la Proxicom, o altă firmă de software, care servea alte corporaţii uriaşe, precum Bank of America, Charles Schwab, Commerce One, Safeway sau D.H.L.. În 1999, George Roth, însă, se asociază cu mai bătrânul Kenneth Rogers, pe care îl cunoscuse în urmă cu doi ani, când lucra pentru E.S.I., şi care era, de fapt, consultant la Barclays Global Investors, o divizie a băncii britanice Barclays, care a fost transferată în 2009 către gigantul BlackRock, (pentru suma de 13,5 miliarde USD, plus o participare de 20% a băncii Barclays în BlackRock), considerat „cel mai mare fond de investiţii din lume“ (şi care din 2017 s-a implicat în a oferi guvernului P.S.D. al României consultanţă în crearea fondului suveran de investiţii cu firme israeliene).

Întâmplător sau nu, în acest gigant, BlackRock, unul din cei mai mari acţionari este familia lui George Soros, prin Soros Fund Management, fon­dul Soros fiind unul din marii acţionari şi la Facebook.com, la Chevron (al fa­mi­­li­ei Rockefeller), la AT&T, eBay, Citigroup, Apple, Twitter, Amazon etc [14]. La acest BlackRock – Barclays Global Investors al lui Soros şi al altor magnaţi occidentali, era, deci, consultant mai bătrânul asociat al lui George Roth, Ken Rogers (născut în 1943), „românul” Roth şi cu americanul Rogers înfiinţând împreună (în 1999) firma Recognos, pe care au instalat-o la Cluj, pentru a deservi clienţi americani cu soft-uri de marketing, principalii lor par­te­neri fiind corporaţiile „Fisher Investments” şi „B.B.D.O.”. În filiala românească a Recognos, Roth şi Rogers l-au luat asociat, cum am văzut, la început, şi pe speciliastul IT – software al Fundaţiei Soros din

România, pe Romeo Macaria, Rogers gravitând în lumea lui Soros.

B.B.D.O., o importantă reţea globală de advertising şi marketing şi pa­rtenera „Recognos” a lui Roth şi a omului lui Soros, in­trase în România din 1992, când se asociase cu agenţia de publicitate „Graffiti”, înfiinţată în 1991 de repatriatul american Cristian Burci (azi magnat şi ma­son cu greu­tate în România). De la „Graffiti BBDO” s-a ridicat social Mihaela Nicola, vii­toarea mare prietenă şi colaboratoare a SRI, şi care de­ţine în pre­zent con­tro­versata firmă The Group, implicată indirect în pro­pa­ganda neo­pro­gre­sistă din România de tip #rezist [15]. Totodată, acest B.B.D.O. pentru care lucrează firma lui George Roth, este deţinut de gigantul „Omnicom Group” (cel de-al doilea grup de comuni­care la nivel mondial, fondat de enigmaticii evrei Allen Rosenshine, Keith Reinhard şi John Bernbach), care, prin divizia ei românească, prin schim­bul reciproc de acţiuni, deţi­ne părţi şi în româneasca The Group a Mihaelei Nicola, influencera SRI. Mai mult, imaginea politicianului Dacian Cioloş, pre­mier în 2015-2016, aliat apoi cu neoprogresiştii #rezist, este promovată de The Group şi de Ketchum Worldwide, care aparţine tot Omnicom şi la care „blonda lui Cioloş“, Andrada Morar, „con­duce echipa de strategie digitală” de la New York[16].

Aflat în această poziţie de business, în întrepătrundere cu intere­se­le unor mari corporaţii transnaţionale (inclusiv cu interesele Soros), ma­jo­ri­tatea americane, George Roth face parte şi din mişcarea politică gân­di­tă de soroşista Sandra Pralong, numită RePatriot. Ideea unei forţe politice prezentate ca Ong a celor care se întorc în România după ce au fost plecaţi în Occident (mai ales de dinainte de 1990 şi mai ales în S.U.A.) a fost ex­pri­mată de Sandra Pralong din anul 2010, în cartea De ce m-am întors în România, unde folosea despre aceştia terme­nul de repatriaţi, „Noii Patrioţi”, „Noii Paşoptişti”, „Mai români decât românii” sau „Întoarcerea fiilor nerisipitori”, pentru ca în final ideea ei să se concretizeze în organizaţia RePatriot (care îşi zice şi „Repatriot – Repa­tri­ere prin Antreprenoriat” sau „Re>Patriot”), înfiinţată şi condusă din 2015 de Marius Bostan, fost ministru în guvernul Cioloş şi, mai înainte, în anii ’90, aflat la putere în guver­na­rea ţărănisto-cederistă, inclusiv în guvernul Isărescu.

Sandra Pralong, summit RePatriot, Alba Iulia 2018: „La început de octombrie, deja tradiționalul «Summit al oamenilor de afaceri români de pretutindeni» (inaugurat acum 3 ani la Palatul Cotroceni de către Președintele României, domnul Klaus Iohannis), adună statornic oameni de afaceri și antreprenori de top din țara și din Diaspora, pentru a fructifica oportunitățile de afaceri oferite de țara noastră. La chemarea grupului RePatriot, se gândesc proiecte comune, se fac planuri de viitor, se bate palmă pentru parteneriate, etc. – doar mediul politic trebuie să fie stabil și predictibil pentru că bunele intenții să devină realitate”. Iar în această „RePatriot”, la ale cărei plenare participa mereu Sandra Pralong, ca reprezentantă a preşedintelui Iohannis, probabil, George Roth se întâlneşte nu numai cu aceasta (uneori chiar la Palatul Cotroceni), ci şi cu alţi afacerişti româno-americani, precum Doru Năsui (Dorel Năsui), cel cu afacerea penală Motorola de la începutul anilor ’90 (care a instalat apoi transnaţionala Emerson la Cluj) [17]. „Repatriot” împărtăşeşte în foarte mare măsură aceeaşi ideo­lo­gie cu #rezist (deşi au şi o componentă con­ser­va­tor-naţionalistă) şi chiar se întâlneşte în diverse acţiuni publice cu promo­toarea #rezist Elena Calistru de la O.N.G–ul neoprogresist „Funky Citizens”.

În octombrie 2016, în cadrul unei acţiuni a „RePatriot”, Sandra Pralong îl primea ca gazdă pe George Roth la Palatul Cotroceni (la preşedinţia României), ca „reprezentant al Diasporei“, alături de Dorel Năsui şi de Ilinca von Derenthall, director executiv la banca L.G.T., deţinută de fa­mi­­lia princia­ră de Liechtenstein [18] („repatriotismul” Ilincăi Derenthall, emi­gra­tă din România în Germania în 1990, consta în dorinţa deschiderii de filiale româneşti L.G.T.). La eveniment, Roth cerea, în calitate de consul onorific în San Fran­cisco al Româ­niei (funcţie în care fusese numit în 2007 de preşedintele Tra­ian Băsescu) mai multă solicitudine şi atenţie din partea statului român pen­tru „Diaspora“, în subsidiar pentru organizaţia Romanian American Business Network Silicon Valley, înfiinţată de el la San Francisco, între ai cărei mem­bri secreţi (peste 500 [19]) o mare parte nu provin din România, ci sunt „ame­ri­cani in­teresaţi de România” pentru afaceri pecuniare sau politice(?).

Nu ar trebuie să fie de mirare, de aceea, că George Roth şi-a şi che­mat în 23 aprilie 2018 membrii organizaţiei din Silicon Valey la o în­tâl­­nire politică la un hotel din San Francisco cu Vlad Voiculescu, lider al partidului lui Dacian Cioloş, fostul pre­mier tehno­crat impus de preşedintele Iohannis, deşi un „consul” nu ar trebui să facă politică [20]. Iar gruparea lui Dacian Cioloş, chiar dacă uneori în rivalitate politică cu U.S.R.-ul neoprogresist, s-a situat alături de mişcarea stradală #rezist, ca şi gruparea RePatriot, mai discretă, dar dirijată tot de Sandra Pralong.

Venind tot din SanFrancisco în România şi contractată de ex-am­ba­sadorul S.U.A., Mark Gitenstein, pentru a transforma România într-una neoprogresistă şi total obedientă S.U.A., Occidentului, compania TechSoup îl are în conducerea reprezentanţei ei din România, am văzut, şi pe Andrei Roth – „The Son”, fiul lui George Roth, care a preluat şi compania Recognos (filiala ro­mână) de la tatăl său. În acelaşi timp în care acţionează pentru susţinerea a 3000 de Ong-uri ale „societăţii civile” înregimentată „corect”, Andrei Roth face parte şi din filiala română a „Aspen Institute”, acel super think-tank american con­dus de câţiva magnaţi evrei precum familia Lauder, care acţionează global pentru supremaţia S.U.A.. Totodată Andrei Roth era, la un moment dat, şi coordonator al Global Shapers Hub din Cluj, fondat de el ca o „ini­ţiativă” a „World Economic Forum”, în aceste hub-uri (locaţii centrale şi re­ţele sociale în acelaşi timp), finanţate de Forumul Economic Mondial, tre­bu­ind adunaţi tineri sub 30 de ani care să pro­ducă schimbări ca noi „for­matori“ (shapers) ai societăţii, evident sub o corectă îndrumare din partea „curatorilor“ (direc­tor şi cofondator al „Global Shapers Hub” din Cluj este americanca Jennifer Austin, ca şi Roth tot din California, care conduce în România din 2013 un accelerator de afaceri pen­tru investitorii străini, numit „Spherik Accelerator”).

RSS
Follow by Email
YouTube
Pinterest
LinkedIn
Share
Instagram
Telegram
VK