Ia uite, băi, băiatule, ce mai zice raportu’ de la Spitalul Sapoca…acu s-au trezit! Dar pana cum, la toate sesizarile jurnalistilor ce ati pazit, bah?
Ia uite, băi, băiatule, ce mai zice raportu’ de la Spitalul Sapoca…acu s-au trezit! Dar pana cum, la toate sesizarile jurnalistilor ce ati pazit, bah?
Zice c-au fost la Săpoca. Ăia de la Consiliul de Monitorizare. Nu, nu, nu de la ProTV, nu de la DNA. De la ăștia cu drepturile omului și cu pacienții vulnerabili. Cică au venit pe neanunțate, că așa e frumos, să nu se mătură doar pe unde vine șefuța.
Și ghici ce-au găsit. Ghici, dacă poți.
Saltele murdare, cearceafuri cu pete de viață trecută, WC-uri de jungi acolo, dar nu știi dacă mai ieși între timp sănătos la cap. Pacienți înfometați, hrăniți cu d’ale expirate din vremuri imemoriale. Dar stai că nu-i tot. Că vine partea cu bonus.
Surpriză mare: pacienți bătuți. Da, bătuți. Cu mâna, cu palma, cu mintea puțină a unora. Și bătuți nu de alți pacienți, ci de personalul „medical”, care ar trebui să te vindece, nu să te bage-n groapă cu tot cu pilota ruptă.
Dar ce să vezi? Astea-s alea „care au apărut în raport”. Că, zic ăia frumos, ce-i mai grav n-au voie să zică. De ce? Pentru că-s deja sesizate la poliție și parchet. Adică anchete penale. Adică nasol rău, frate. Adică n-a fost bine deloc.
Și, între timp, banii pacienților, luați cu japca. Fără semnături, fără acte, fără rușine. Conturi golite, pacienți confuzi, dar cineva făcea shopping pe la Buzău. Legal, deh, cu legitimație de șefu’.
Și știi ce zice conducerea spitalului? NIMIC. Se face că plouă. Nici măcar o scuză, un „ne pare rău”, un „poate c-o fi fost o greșeală”. Doamna manager Gabriela Pîrîu e ca-n vacanță perpetuă. Cu ochii pe pereți și urechile în concediu.
Acu’ întrebare pentru publicu’ atent la detalii: mai țineți minte când Săpoca era un spital respectat? Când erau acolo oameni serioși, gen Dr. Popescu Dumitru (Dumnezeu să-l ierte) și Dr. Mihalașcu Viorica? Ei bine, ăla a fost apogeul. De când s-au dus ei și a venit Pîrîu la conducere, totul e-n picaj. Cu motorul oprit.
Da, oameni buni. Săpoca s-a dus de râpă. Manageru’ nu manageriază. Personalul e varză cu perje. Iar pacienții? Ei suferă. În liniște. În tăcerea aia de care ție, cititorule, ți-ar fi frică și să te apropii.
Așa că să ne înțelegem: nu e un accident. E un sistem stricat. E o rușine națională. Și dacă nu ne deranjează, e și rușinea noastră.
DIDIMOS
