VIDEO – Discurs de trezire – Cetățeanul anilor 2030
Discursul a avut loc la 2 martie 2024 la Centrul Cultural al insulei Kalymnos, și-a propus să lumineze publicul despre marele pericol al numerotării (pecetluirii) umane, dar și să avertizeze că trăim insidios, „Dictatura inteligentă” care, în numele securității și comodității, devorează libertățile individuale și demnitatea umană.
Prin prezentarea unor fragmente critice și oportune din cărțile publicate cu mulți ani în urmă despre epoca satanică a vremurilor noastre din urmă și, în special, despre secolul 21 (fraudulos), s-a urmarit:
a) să deconstruiască eticheta stigmatizantă de „teoretician al conspirației”, „pulverizat” și „negaționist”, care, în autoapărarea preventivă a fiecărui conspirator, este aplicată de lacheii (new age) totalitarismului global oricui îndrăznește să reziste dictaturii mainstream-ului
și
b) să demonstreze că noul produs tehnologic al ID-urilor electronice, combinat cu colectarea obligatorie a numerelor personale (cnp), servește agendei sinistre sufocante a controlului uman. Acum este un fapt incontestabil că semnele derivei umanității în ultima fază a istoriei sale cresc.
Vechea dorință arzătoare a „marionetelor invizibile”, care
printr-o mică elită transnațională manipulează marionetele (liderii) guvernamentale ale popoarelor pentru a stabili un guvern mondial și a monitoriza zi și noapte fiecare cetățean al fiecărui popor, pare să se apropie de realizarea sa, dacă nu este activat un factor imponderabil care va răsturna (așa cum s-a întâmplat în trecut) construcția modernă – ne confruntam cu luptatori impotriva lui Dumnezeu exact ca la Turnul Babel.
Printre romanele distopice evidențiate în această discuție se numără romanul scriitorului, jurnalistului și activistului politic american Edward Bellamy, Looking Past, în care abolirea (iminentă?) a numerarului (disparitia banilor cash) a fost profețită încă din 1888: precum și „Noi” de marele constructor de nave, critic, romancier și dramaturg rus Evgheni Zamiatin, care a trecut prin foc și fier:
În 1920 a fost citită o singură dată unui cerc limitat de ascultători de către autor. A fost tiparită în engleză în 1924 și publicată (într-o traducere rusă a unei traduceri brute cehe!) într-o revistă rusă din Praga în 1927. Prima versiune rusă fidelă a aparut în 1952 la New York.
Această lucrare (carte) este o distopie de coșmar a unui stat totalitar, mecanizat, colectivist, în care gândirea liberă și dragostea adevărată sunt interzise.
Fiecare cetățean poartă imprimat un număr, prin care este identificat, lucrează și comunică cu restul concetățenilor săi numerotați de asemenea.
Naratorul este D-503. Cerul mereu albastru, care niciodată nu urăște nici măcar un nor, este „acoperit de aceeași sticlă liniștită, eternă”, un zid verde. Clădirile în care locuiesc locuitorii sunt paralelipipedice transparente realizate în mod similar din pereti de sticlă.
Pentru a-și satisface nevoile sexuale, cetățenii numerotați obțin un „voucher roz”, pe care îl înmânează funcționarului departamentului relevant și primesc un certificat care le dă dreptul de a coborî jaluzelele compartimentului lor de sticlă, drept pe care îl exercită numai în timpul „zilelor in care intretin relatii sexuale”!(1)
După ce am experimentat brutalitatea distopică a două restrictii de carantina (lock down), în timpul cărora a trebuit să completăm și să aducem autocertificate scrise de mână sau să trimitem SMS-uri autorităților statului, „cupoanele roz” imaginate de Zamyatin sunt poate o cale viitoare, modernizată a umilinței (degradarii) umane.
Fie ca acest discurs să contribuie și la trezirea cetățenilor, care au nevoie urgentă să înțeleagă că trăim înconjurați de trădători, venerați în Noua Ordine Mondială mizantropică și care sunt gata să ne ducă în gura fiarei mâncătoare de oameni.
(1) και https://www.tovima.gr/2018/08/10/books-ideas/gebgkeni-zamiatin-otan-oi-anthrwpoi-ginontai-rompot/
Konstantinos I. Vathiotis
