EXPLOZIV! Șeful Casei Regale – Andrew Popper, fiul unui ilegalist comunist
Prezentat drept Şeful Casei Regale, mai precis Şeful Casei Majestatii Sale Regelui Mihai I, începând cu anul 2006, membru al Consiliului Regal, Andrew Popper este unul dintre personajele al cărui trecut biografic a fost în ultimii ani învăluit în mister. Iată câteva amănunte explozive din biografia neromanţată a familiei lui Andrew Popper. Andrew Popper a fost cel care in numele Casei Regale a facut public in 2 martie diagnosticul Regelui Mihai si a anuntat ca acesta s-ar afla intr-o stare foarte grava. Andrew Popper este fiul Lidiei (Zeltzer, sau Seltzer) şi al lui Armand Popper, născut în 1916, fost comunist ilegalist, asistentul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, ministrul justitiei după august 1944. Din datele publice consultate aflăm că, în 1974, la 30 de ani, a terminat Academia de Ştiinţe Economice (ASE) din Bucureşti, după care a plecat în Statele Unite unde şi-a continuat studiile la New York University, până în 1975, apoi s-a angajat imediat la Federal Reserve Bank în New York, principala instituţie financiară de peste Ocean. Cum a reuşit un absolvent al unei instituţii în care se preda economia comunistă sa ajunga direct la Federal Reserve Bank? Detaliile plecării lui Andrew Popper în Statele Unite, în 1974, la câteva luni după ce dictatorul Ceauşescu devenea primul preşedinte al republicii, rămân încă învăluite în mister şi pot da naştere multor speculaţii. În 1945, Armand Popper a fost membru fondator al Comitetului Democrat Evreiesc. În iunie 1945, în discursul şedinţei de constituire a acestui for de susţinere a programului NKVD de comunizare a României îşi afirma„sprijinul pentru guvernul dr. Petru Groza”. În 1947, ministrul justitiei Lucreţiu Pătrăşcanu introducea într-o zi de sâmbătă 20 decembrie, pe uşa din dos, în Parlament, un decret de pe timpul guvernării legionare, intitulat „Decretul lege pentru retragerea naţionalităţii române acelora care au în străinătate purtări potrivnice îndatoririi fidelităţii faţă de ţară.” Bineînţeles, în decret era vorba de denigrarea Statului Naţional Legionar proclamat la 14 septembrie 1940. Completarea adusă Codului Penal, cu un articol unic, care se referea la posibilitatea „retragerii naţionalităţii române”celui care nu se întoarce în ţară la expirarea actelor de călătorie sau cel mai târziu la 60 de zile de la intrarea în vigoare a noii legi. Regele era plecat de peste 40 de zile în Marea Britanie. Obiectivul acţiunii perfide era ca după două luni să-i retragă Regelui naţionalitatea şi să-l detroneze pe motiv că şi-a încălcat„îndatorirea de fidelitate faţă de ţară.” Dar Regele s-a reîntors, dejucându-le planul meschin de înlăturarea a ultimului obstacol pentru desăvârşirea comunizării totale a României. La aceea vreme, Armand Popper era asistentul lui Pătrăşcanu. În 1950, dupa alungarea Regelui, Armand Popper a ajuns director al Editurii Casa Rusă, ulterior al Editurii Didactice şi Pedagogice şi vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă. În timp ce Armand Popper, tatăl şefului Casei Regale de astăzi, sprijinea guvernul comunist pro sovietic Petru Groza, pe 30 decembrie 1947, sub ameninţarea uciderii a 1000 de tineri, a avut loc abdicarea forţată a Regelui Mihai si instaurarea ilegala a republicii populare, cu consecinţele cunoscute. Armand Popper a sprijinit alungarea Regelui, iar astăzi fiul său, Andrew Popper, este şef al Casei Regelui Mihai I. Dacă în timpul facultăţii era cunoscut ca Andrei, ajuns în SUA şi-a schimbat prenumele în Andrew. Bunicul său dinspre tată se numea Andrei. S-a născut pe 26 noiembrie 1889 în Berettyoujfalu din Ungaria. Fiul său, Armand, a ajuns în anii ’30 în România. Interesant că statistica din 1930 a numărului de membrii ai Partidului Comunist aflat în ilegalitate a arătat o creştere de la 27% la 38% a procentului de evrei din structura partidului. Aşa Armand a ajuns în rândurile ilegaliştilor. În 8 iulie 1944 avea să se nască viitorul şef al Casei Regale Române. În anii 2003-2004 a negociat cu statul român retrocedarea proprietăţilor Familiei Regale. Apoi a devenit şef al Casei Regale.
G.I.M.